Pe 17 mai 1395 a avut loc bătălia de la Rovine, un moment pivotal în istoria României și prima mare confruntare armată majoră dintre români și turci. La sfârșitul secolului al XIV-lea, expansiunea otomană în Balcani a adus armatele turcești, conduse de sultanul Baiazid I, în apropierea directă a Țării Românești. În aceste vremuri de amenințare, voievodul Mircea cel Bătrân a mobilizat poporul la luptă.
Despre locul exact al bătăliei există surse vagi și contradictorii, însă se presupune că aceasta s-a desfășurat în apropierea capitalei Ţării Românești, la Curtea de Argeș sau pe malul râului Ialomița. În anul 1395, sultanul Baiazid I, cu o armată de peste 60.000 de luptători, a invadat Țara Românească pentru a-l supune pe Mircea cel Bătrân. Acesta din urmă a reușit să mobilizeze aproximativ 10.000 de oameni și să adopte tactica hărțuirii inamicului, pustiind teritoriul pentru a-i epuiza resursele.
La Rovine, oastea condusă de Mircea cel Bătrân s-a organizat într-o poziție defensivă, așteptându-se la una dintre cele mai intense și dramatice bătălii din istoria militară a României. Potrivit unei cronici bulgare, lupta a fost extrem de crâncenă, cu lănci și săgeți care umpleau cerul. În ciuda superiorității numerice a turcilor, apărarea hotărâtă a românilor a dus la înfrângerea masivă a trupelor otomane și la retragerea sultanului Baiazid pentru a evita un deznodământ catastrofal.
Victoria de la Rovine a lui Mircea cel Bătrân rămâne una dintre cele mai semnificative din istoria tumultoasă a poporului român.
