În cadrul lecției de istorie susținute de profesorul Viorel Guțu pe data de 18 mai, se dezvăluie primul act documentar care atestă existența Mânăstirii Cozia. La 18 mai 1388, prin intermediul unui hrisov domnesc, mănăstirea este menționată pentru prima dată în documente, marcând astfel un moment semnificativ în istoria sa. Această ctitorie importantă a fost inițiată de domnitorul Țării Românești, Mircea cel Bătrân. Potrivit legendei, călugărul Nicodim de la Tismana i-a sugerat domnitorului construirea bisericii de la Cozia, amplasată în apropierea altei mănăstiri ridicate de Negru Vodă la începutul secolului al XIV-lea. Lucrările de construcție au început în primăvara anului 1387, fiind coordonate de un meșter sârb adus în Muntenia de către Mircea cel Bătrân în persoană.
Biserica, care este caracteristică stilului bizantin, reprezintă un model principal al arhitecturii religioase din Țara Românească pentru multe secole. Are un plan treflat compus dintr-un naos alungit cu absidă centrală și două abside laterale, fiind construită din blocuri mari de piatră ce alternează cu cărămidă aparentă. Sculptura exterioară este remarcabilă, cu detalii bogate și variate la ancadramentele ferestrelor.
Inițial, biserica era compusă doar din pronaos, naos și altar, însă în 1707 a fost adăugat pridvorul, sporind frumusețea ansamblului. Pictura interioară a fost realizată între anii 1390 și 1391, la porunca lui Mircea cel Bătrân, care a fost preocupat să înzestreze și să înfrumusețeze mănăstirea prin diverse donații și drepturi de proprietate.
De-a lungul timpului, Mânăstirea Cozia a fost renovată și reparată de mai multe ori de către diferiți domnitori, precum Neagoe Basarab, Radu Paisie și Constantin Brâncoveanu. Acesta din urmă a adăugat pridvorul în stilul caracteristic numelui său și a construit policandrele din pronaos și naos în anii 1691 și 1693.
Mânăstirea Cozia este un monument de seamă al patrimoniului cultural național, având o valoare artistică și documentară deosebită, fiind un important centru de cultură, artă și spiritualitate, cu o istorie strâns legată de cea a poporului român.
