Profesorul Viorel Guțu prezintă o lecție captivantă despre cedarea Insulei Șerpilor din Marea Neagră, care a avut loc pe 23 mai. În 1948, sub presiunea Uniunii Sovietice, România a semnat la București un act prin care ceda insula către URSS. Semnarea acestui act a contravenit Tratatului de pace de la Paris din 1947, care interzicea orice ajustări teritoriale după semnarea acestuia. Deși actul de cedare nu a fost niciodată ratificat de Parlamentul României și nici nu s-a adoptat vreo lege constituțională privind modificarea frontierelor cu URSS, Insula Șerpilor a devenit parte a Uniunii Sovietice.
Insula Șerpilor, situată la 45 de kilometri în largul Mării Negre, avea o importanță strategică în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind bombardată de forțele sovietice din cauza poziției sale de la gurile Dunării. După cedare, insula a devenit un complex militar sovietic, găzduind radare puternice și stații de ascultare a convorbirilor radio, precum și cabluri subacvatice de comunicație cu Odessa.
După destrămarea URSS, Insula Șerpilor a fost disputată între Ucraina și România la Curtea Internațională de Justiție, ambele țări considerând că este relevantă pentru delimitarea platoului continental al Mării Negre. În 2009, Curtea Internațională de Justiție a stabilit traseul liniei de delimitare între zonele economice exclusive ale celor două state, acordând României 79,34% din suprafața în dispută. Astfel, România a primit 9700 km² din zona economică exclusivă din Marea Neagră.
