Lecția de Istorie prezentată de Profesorul Viorel Guțu – 25 mai: Începerea lucrărilor la Canalul Dunăre – Marea Neagră
Pe 25 mai 1949, în cadrul Plenarei Partidului Muncitoresc Român, s-a luat decizia de a începe lucrările la Canalul Dunăre – Marea Neagră. Această lucrare de anvergură a implicat numeroși muncitori, dintre care mulți erau deținuți politici din închisorile comuniste. Deși planurile de a construi acest canal existau încă din secolul al XIX-lea, dificultățile tehnice și costurile ridicate au amânat realizarea sa. Totuși, ideea nu a fost abandonată, iar în 1928, academicianul Aurel Bărglăzan a realizat un studiu asupra importanței acestui canal. Din păcate, marea criză economică mondială și al Doilea Război Mondial au întârziat din nou proiectul.
Canalul a avut o importanță economică deosebită, iar Stalin a sugerat începerea construcției acestuia în timpul unei vizite a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej la Kremlin în 1948. Stalin urmărea, de fapt, să creeze o rută mai rapidă pentru navele sovietice în amonte de Dunăre, în eventualitatea unui conflict continuu cu Iugoslavia lui Tito. Astfel, după decizia de a începe lucrările, canalul a devenit un imens lagăr de muncă forțată pentru deținuții politici, considerați dușmani ai poporului. Mii de deținuți au fost aduși să muncească pe șantierul care se întindea pe 65 km între Cernavodă și Constanța, fiind create 14 colonii de muncă, cea mai mare fiind la Poarta Albă, unde se aflau aproximativ 12.000 de deținuți, în special politici.
După moartea lui Stalin, în iulie 1953, Hrușciov i-a cerut lui Gheorghiu-Dej să renunțe la lucrările din Dobrogea, întrebându-l de ce ar mai avea nevoie românii de acel canal, având în vedere îmbunătățirea relațiilor sovieto-iugoslave. Astfel, la întoarcerea lui Gheorghiu-Dej la București, o Comisie Guvernamentală a dispus închiderea lucrărilor la Canalul Dunăre – Marea Neagră, care vor fi reluate după un nou proiect în 1976, în timpul regimului Ceaușescu.
În perioada lucrărilor, pe șantier au muncit sute de mii de oameni, mulți pierzându-și viața acolo. Dovezile descoperite de Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului arată că peste 3000 de deținuți politici au murit la acest canal, decesul lor nefiind înregistrat în documente oficiale. Lucrările au fost finalizate în 1984, când Nicolae Ceaușescu a inaugurat această uriașă construcție, care a necesitat excavarea a aproximativ 300 de milioane de metri cubi de sol și rocă, cu 25 de milioane mai mult decât la Canalul Suez și cu 140 de milioane mai mult decât la Canalul Panama.
