LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu – 29 mai: „Căderea” Constantinopolului.
La data de 29 mai 1453, într-o zi de marți, a avut loc căderea Constantinopolului, capitala Imperiului Bizantin, în urma asediului condus de sultanul Mahomed al II-lea. După mai bine de două luni de asediu, armata turcească a reușit să străpungă apărarea bizantină și să pătrundă în oraș. Constantinopolul, întemeiat în anul 330 de împăratul Constantin cel Mare, a dăinuit peste unsprezece veacuri, dar în momentul cuceririi sale, gloria militară a Imperiului Bizantin era deja apusă, iar teritoriul său se reducea la orașul propriu-zis și vecinătățile sale.
Asediul a început în aprilie 1453, iar modesta armată bizantină din interiorul cetății a trebuit să facă față unei impresionante armate otomane de peste 100.000 de oameni, care a folosit pentru prima dată tunuri și praf de pușcă într-un astfel de asediu. În ciuda celor 14 atacuri ale turcilor, puterile occidentale au rămas spectatori și nu au intervenit pentru a ajuta „frații creștini”. Asaltul final a început pe 29 mai, puțin după miezul nopții, iar până în zori, corpul de elită al ienicerilor a reușit să înfrângă rezistența eroică a apărătorilor și să pătrundă în cetate. Ultimul împărat bizantin, Constantin al XI-lea Paleologul, a murit în luptă, apărând zidurile cetății.
După intrarea în oraș, turcii au masacrat o mare parte a populației și au jefuit bisericile, inclusiv vestita catedrală Sfânta Sofia. Legenda spune că atunci când turcii au intrat în biserică, doi preoți care oficiau liturghia au dispărut și vor reapărea când Constantinopolul va reveni sub stăpânirea creștinilor. Jefuirea orașului a durat trei zile și trei nopți, timp în care multe capodopere și cărți rare din marea bibliotecă a orașului au fost distruse.
După cucerire, Constantinopolul a devenit capitala Imperiului Otoman sub numele de Istanbul, coordonând viitoarele cuceriri otomane în Europa și Asia Mică. Din punct de vedere istoric, căderea Constantinopolului a marcat nu doar sfârșitul Imperiului Bizantin, ci și ascensiunea Imperiului Otoman ca mare putere militară, reprezentând un pericol constant pentru Europa și civilizația creștină în următoarele secole.
