Mesajul Președintelui Bulgariei: Dragi politicieni, când vreți să trimitem mai multe arme în Ucraina, semnați și că sunteți gata să mergeți pe front! Politicienii noștri sunt acum prinși în primul set de campanie electorală, poate mai distrugător și costisitor decât un război, astfel încât este firesc să nu se mai ocupe de altceva dincolo de marginea ligheanului local. Poate că aceasta este singura explicație pentru dezinteresul lor total față de marile dezbateri politice care rup deja unitatea europeană și euro-atlantică și care pot duce, în viitorul apropiat, la consecințe deschizătoare de drumuri către conflicte continentale sau globale. De aici indiferența lor totală și tăcerea îndârjită cu care ignoră „problemele grele”, căci măcar asta au învățat: nu ne băgăm, că nu știm ce iese.
Însă, în jurul nostru, se desfășoară o dezbatere febrilă, pe un ton din ce în ce mai aprins, privind răspunsul european și, prin extenso, al NATO și SUA, la presiunile președintelui Zelenski al Ucrainei ca țării sale să i se permită atacarea unor obiective dincolo de granița cu Rusia, folosind nenumăratele arme trimise de occidentali. Acest lucru este deja considerat de Putin drept ultima „linie roșie” care, odată depășită, va genera lovituri similare îndreptate de ruși împotriva unor zone cu mare densitate de locuitori din Occident. O altă formă, deci, de a vorbi în mod direct despre un „casus belli” care să justifice folosirea armelor nucleare tactice (și, posibil, în faza finală, a celor strategice, ceea ce ar echivala cu finalul existenței vieții în multe zone de pe Terra).
Acum este momentul în care, în funcție de interese specifice (naționale sau de alianță), statele majore și cu o importanță reală (fie și numai teoretică) dată de capacitățile lor militare actuale și de forța individuală care poate fi mobilizată prin trecerea la economia de război, liderii politici se reunesc pentru discuții – marcate de un sens foarte clar al urgenței – pentru a spune care este poziția lor privind cererea ucrainenilor. Răspunsurile, cel puțin acum, sunt extrem de divergente. De exemplu, ieri, liderii Franței și Germaniei au afirmat că Ucraina ar trebui să aibă permisiunea de a lovi ținte militare din Rusia (dar nu și alte tipuri de ținte): „Sprijinim Ucraina și nu vrem escaladare, asta e ceva ce nu s-a schimbat…Credem că ar trebui să li se permită să neutralizeze obiective militare de unde sunt trase rachete, dar nu trebuie să li se permită să atace alte ținte în Rusia”. În același spirit, Belgia a decis să trimită avioane F16 înainte de termenul promis, cu condiția să fie folosite doar pentru misiuni deasupra teritoriului Ucrainei.
Această decizie pare să fie consensuală momentan, printre țările care s-au angajat să trimită aviație de luptă în Ucraina și alte echipamente de ultimă generație, cu restricția ca acestea să fie folosite doar pe teritoriul ucrainean. Aceasta va dura atât timp cât americanii își mențin poziția în acest sens. Pe 17 mai, John Kirby, purtătorul de cuvânt al Casei Albe pe teme de securitate națională, a spus că SUA nu „încurajează” Kievul să lovească ținte pe teritoriul Rusiei folosind armament american. Mai mult, Pentagonul a repetat că armele livrate de aliați ar trebui doar să ajute ucrainenii să-și apere suveranitatea națională.
Prezent la Geneva, Rumen Radev, președintele Bulgariei, a subliniat că declarațiile privind faptul că Bulgaria nu va trimite trupe în Ucraina nu înseamnă nimic dacă alte țări vor provoca un conflict cu Rusia. El a adăugat: „Le cer tuturor parlamentarilor și politicienilor care iau decizii privind trimiterea de armament să facă o lună de pregătire militară. Ar trebui să semneze și o declarație prin care să se angajeze că, la nevoie, vor lupta pentru Bulgaria…Toate statele membre NATO sunt implicate într-un fel sau altul în război, fie oferind informații, analiza de ținte, arme, muniții, pregătind instructori, consilieri și contractori. Ei sunt pe teritoriul Ucrainei și, deja, liderii europeni vorbesc deschis despre prezența acestora. Sunt țări care spun asta și, ieri, chiar Secretarul General al NATO a spus: folosiți aceste arme pentru a lovi adânc pe teritoriul Rusiei. Iar Rusia a răspuns: avem dreptul să vă atacăm. Cum credeți că se va termina asta?”.
Radev a subliniat că politicienii au datoria să prevadă toate scenariile posibile, inclusiv cele mai negre, și să prevină ca acestea să se petreacă. El a menționat că istoria arată că multe conflicte au început cu arme, muniții, informații și consilieri în teren. Acum, primii miniștri din țări NATO spun că nu va fi o problemă dacă acești consilieri vor fi foarte aproape de linia întâi. „Eu spun că este o problemă. Nu vreau să sperii pe nimeni, dar, din nou, dacă ceva nu e clar, trebuie să fie întrebați experții. Cu siguranță, asta nu e o chestiune politică. Oameni care n-au ținut o pușcă în mână toată viața lor trebuie să ia acum decizii”.
Acesta este un punct de vedere. Mi-aș dori ca asemenea dezbateri, pro și contra, cu argumentele necesare, să anime și scena politică românească și să avem experți care să iasă cu propriile evaluări privind scenarii de criză. Nu sunt atât de naiv să cred că ar putea fi organizată vreodată o dezbatere parlamentară, nu avem capacitatea necesară pentru asta și acolo altul este nivelul de interes și perspectivă. Dar, oricum, punctele de vedere atât de diametral opuse pe o temă care implică direct securitatea noastră națională chiar ar trebui să fie discutate. Așteptăm un ordin sau un semnal extern, îl vom executa și cu asta, eroic și responsabil, am încheiat totul și trecem la următoarea campanie electorală.
Aceste informații au fost furnizate de către: https://adevarul.ro/
