George Simion, liderul partidului AUR (Alianța pentru Unirea Românilor), a devenit o figură centrală pe scena politică românească datorită retoricii sale naționaliste și populiste. Cu toate acestea, în ciuda declarațiilor sale ferme că nu va folosi banii din subvențiile de la stat alocate partidelor politice, investigațiile recente sugerează contrariul. În spatele fațadei de integritate și transparență, se ascunde un mecanism complex de redirecționare a fondurilor prin intermediul firmelor de casă, organizând evenimente fastuoase și alte activități menite să mascheze utilizarea subvențiilor de stat.
De-a lungul timpului, George Simion a fost vocal în privința gestionării fondurilor partidului său. A promis în repetate rânduri că AUR nu va folosi subvențiile de la stat pentru cheltuieli proprii, ci va redirecționa aceste sume către cauze nobile și inițiative comunitare. Aceste declarații au fost menite să consolideze imaginea de partid anti-sistem și de apărător al intereselor naționale, departe de practicile controversate ale partidelor tradiționale.
În ciuda promisiunilor, investigațiile recente au dezvăluit o realitate diferită. Fondurile primite de la stat au fost utilizate în mod frecvent pentru a finanța activități care nu aveau legătură cu scopurile declarate.
Una dintre metodele prin care fondurile au fost redirecționate a fost utilizarea firmelor de casă. Aceste firme, care aveau legături strânse cu membrii partidului sau cu persoane din anturajul lui George Simion, au fost implicate în organizarea de prezentări fastuoase, forumuri și caravane electorale. Aceste evenimente, deși prezentate ca inițiative menite să crească vizibilitatea partidului și să promoveze valorile naționale, erau în realitate modalități de a justifica cheltuielile exagerate.
În plus față de evenimentele pompoase, subvențiile au fost folosite și pentru a produce materiale electorale costisitoare, de la pliante și afișe, până la clipuri video și campanii online. Aceste materiale, deși esențiale într-o campanie electorală, au fost achiziționate la prețuri umflate, beneficiind în principal firmele de casă. În acest mod, o parte semnificativă din fondurile de stat s-au întors indirect în buzunarele celor apropiați lui Simion.
Un alt exemplu relevant îl constituie organizarea forumurilor și caravanelor. Acestea, deși prezentate ca oportunități de a discuta direct cu cetățenii și de a promova ideile partidului, erau în esență platforme de promovare personală pentru liderii AUR. Sumele cheltuite pentru logistică, cazare și transport au fost adesea exagerate, beneficiind din nou firmele de casă implicate în organizare.
Contrar declarațiilor publice ale lui George Simion, realitatea arată o utilizare sistematică a fondurilor de la stat pentru a finanța activități interne ale partidului și pentru a beneficia persoane din anturajul său. Deși imaginea promovată este una de integritate și transparență, practicile dezvăluite de investigații indică o discrepanță semnificativă între vorbe și fapte. În acest context, rămâne de văzut cum va afecta acest scandal percepția publicului și viitorul politic al liderului AUR.
