7 iunie – Încoronarea lui Ludovic al XIV-lea, Regele Soare
Pe 7 iunie 1654, Ludovic al XIV-lea al Franței, cunoscut ca „Regele Soare”, a fost încoronat, având una dintre cele mai lungi domnii din istoria monarhiilor europene. Născut în 1638, Ludovic al XIV-lea era fiul lui Ludovic al XIII-lea de Bourbon și al Anei de Austria, părinții săi oferindu-i o educație aristocratică riguroasă. De la mama sa a moștenit pietatea catolică, iar de la tatăl său a învățat să călărească și să folosească armele de foc.
Ludovic a avut o copilărie marcată de pericole, supraviețuind unor incidente grave: la cinci ani aproape s-a înecat într-o piscină a palatului regal, fiind salvat în ultimul moment de un servitor, iar la nouă ani s-a îmbolnăvit de variolă, recuperându-se miraculos când medicii nu-i mai dădeau nicio șansă. În adolescență, a fost victima unei intoxicații alimentare severe, dar și de această dată s-a vindecat în mod neașteptat.
La moartea tatălui său în 1643, Ludovic al XIV-lea era încă minor, însă a fost declarat rege, conducerea statului fiind asigurată prin regența mamei sale, Ana de Austria, și a cardinalului Mazarin. În 1651, Ludovic a fost declarat major, dar încoronarea oficială a avut loc pe 7 iunie 1654 la Reims. Chiar și după încoronare, afacerile politice au rămas în mâinile cardinalului Mazarin până la moartea acestuia pe 9 martie 1661.
A doua zi după moartea lui Mazarin, Ludovic a convocat liderii politici ai Franței și le-a anunțat că va prelua personal conducerea statului. În următorii 54 de ani, Ludovic al XIV-lea a guvernat ca propriul său prim-ministru, implementând numeroase reforme în societatea franceză. Domnia sa, una dintre cele mai lungi din istoria europeană (72 de ani), a fost marcată de celebra expresie „Statul sunt eu!”, rostită la Versailles într-o discuție cu președintele Parlamentului.
Perioada lui Ludovic al XIV-lea este considerată una dintre cele mai bogate epoci artistice din istoria Franței. Sub patronajul său, au fost înființate Academia pentru Pictură și Sculptură (1663), Academia de Arhitectură (1671), Academia de Muzică (1672) și Academia Franceză, care, deși creată în 1635, a trecut sub control regal în 1671. Prosperitatea epocii sale se reflectă cel mai bine în Palatul de la Versailles, cel mai mare și mai impunător palat din Europa acelor vremuri.
Victoriile politice și dezvoltarea culturală din timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea au adus Franței admirația întregii lumi, iar valorile și modul de viață francez au devenit modele de referință pentru marile curți regale europene ale epocii.
