LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu
Pe 10 iunie, în anul 323 î.Hr., a avut loc trecerea în neființă a lui Alexandru Macedon, cunoscut și sub numele de Alexandru cel Mare, una dintre cele mai strălucite figuri militare ale antichității. Fiul regelui Filip al II-lea al Macedoniei, Alexandru a clădit un imperiu remarcabil înainte de a-și sfârși viața la vârsta de doar 32 de ani. S-a născut în iulie 356 î.Hr., în Pella, capitala Macedoniei, și de la o vârstă fragedă, el a demonstrat calitățile de lider remarcabile. O poveste celebra spune că, la vârsta de doar 10 ani, Alexandru a reușit să îmblânzească un cal sălbatic, dovedindu-și astfel abilitățile neobișnuite.
La 13 ani, regele Filip l-a pus pe Aristotel să îl educe pe Alexandru, iar acesta din urmă a dobândit cunoștințe vaste în domenii precum medicina, filosofia și arta. La vârsta de 20 de ani, Alexandru a devenit rege al Macedoniei, după asasinarea tatălui său. A început apoi o campanie de cucerire care avea să schimbe cursul istoriei, punându-și amprenta asupra lumii antice. Plecând în Asia Mică în anul 334 î.Hr., el a cucerit Persia și a eliberat cetățile grecești din estul Mediteranei. Înfruntându-l pe regele persan Darius al III-lea la Issos în 333 î.Hr., Alexandru a obținut o victorie crucială, schimbând echilibrul de putere în favoarea sa.
El a continuat să cucerească Egiptul și Persia Orientală, ajungând chiar până în India cu armata sa. Totuși, visul său de a cuceri întreaga lume a fost curmat în data de 10 iunie 323 î.Hr., când Alexandru a murit la vârsta de 32 de ani, probabil din cauza malariei, deși există speculații că ar fi fost otrăvit sau înjunghiat. După moartea sa, imperiul său a fost divizat între generalii săi, iar ambiția lui Alexandru de a uni lumea sub stindardul său a rămas neîmplinită.
