Profesorul Viorel Guțu ne oferă o lecție intensă de istorie, dându-ne o privire detaliată asupra începutului primului val de deportări din Basarabia și Bucovina de Nord, pe 12 iunie. Teroarea sovietică a fost resimțită puternic de populația acestor teritorii românești încă de la ocuparea lor în 28 iunie 1940, dar culmea acestei orori a fost atinsă în ziua menționată. Zeci de mii de basarabeni și bucovineni au fost adunați și trimiși în regiuni din Siberia sau Asia Centrală. În ciuda aparențelor, pregătirile pentru aceste deportări au început cu mult înainte, în noiembrie 1940, când NKVD-ul a emis un ordin solicitând identificarea „elementelor antisovietice” din regiune.
Liderii politici români, profesorii, medicii, preoții și alți membri ai comunității au fost vizați. Raportul lui Sergo Goglidze către Stalin, trimis în mai 1941, a cerut permisiunea de a efectua aceste deportări, iar ordinul a fost dat imediat. Deportările au fost programate pentru 12 iunie 1941 și au fost desfășurate rapid, în doar 24 de ore, pentru a minimiza potențialele tulburări. În acea noapte, oamenii au fost adunați și îmbarcați în vagoane de marfă, fără apă sau hrană adecvată. Drumul spre destinație a durat săptămâni, iar condițiile în vagoane au dus la răspândirea bolilor și la decesul multora. La sosire, deportații au fost obligați să construiască propriile lagăre și să lucreze în condiții inumane. Această tragedie a lăsat o urmă adâncă în istoria Basarabiei și Bucovinei de Nord, marcând destinul multor familii pentru totdeauna.
