Mihai Eminescu, prin versurile sale, pare să fi anticipat comportamentul unor lideri politici contemporani: George Simion și Iluzia Salvatorului Națiunii
Mihai Eminescu, prin versurile sale, pare să fi anticipat comportamentul unor lideri politici contemporani: George Simion și Iluzia Salvatorului Națiunii
Pe 15 iunie 2024, Arenele Romane vor găzduit un eveniment organizat de Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), condusă de George Simion. Acest eveniment, marcat de discursuri înflăcărate și referințe literare, are ca scop promovarea unui mesaj de revoltă împotriva clasei politice actuale. Totuși, la o privire mai atentă, acțiunile și mesajele care se vor transmite de organizatori ridică semne serioase de întrebare cu privire la autenticitatea intențiilor lor.
Un „Salvator” Autoproclamat
Mihai Eminescu, prin versurile sale, pare să fi anticipat comportamentul unor lideri politici contemporani, cum ar fi George Simion. Versuri precum „Vezi colo pe urâciunea fără suflet, fără cuget, / Cu privirea-mpăroșată și la fălci umflat și buget”. Totuși, ironia constă în faptul că aceste cuvinte se potrivesc foarte bine portretului organizatorilor evenimentului, care, sub masca patriotismului, urmărește propriile interese. Simion se prezintă ca un salvator al națiunii, un lider curajos care va curăța politica românească de corupți și trădători. În realitate, însă, acțiunile sale trădează mai degrabă un interes personal, alimentat de orgoliu și ambiție. Pretențiile de a fi un erou național maschează o agendă axată pe consolidarea puterii personale și pe cultivarea unei imagini de lider autoritar, cu „sindromul șefului de galerie” manifestându-se printr-un comportament despotic și populist.
„Monedă Calpă” și „Veninoasele-i Nimicuri”
Când Eminescu citează „Toți pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă”, el descrie exact practica sa de a folosi retorica naționalistă pentru a câștiga susținători, în timp ce în spatele cortinei, adevăratele sale intenții sunt departe de a fi virtuoase. Cuvintele „veninoasele-i nimicuri” sunt aplicabile și discursurilor sale pline de promisiuni grandioase, dar lipsite de substanță reală, menite doar să incite și să manipuleze publicul.
Ipocrizia Patriotismului
Simion și partidul său se erijează în apărători ai valorilor tradiționale și ai intereselor naționale, însă acțiunile lor reflectă adesea exact opusul. Prin utilizarea versurilor „Patrioții! Virtuoșii, ctitori de așezăminte, / Unde spumegă desfrâul în mișcări și în cuvinte”, Simion arată cu degetul către ceilalți, dar nu recunoaște aceeași ipocrizie în propria tabără. Sub masca patriotismului, el promovează o politică divisivă, alimentând ura și dezbinarea, în loc să construiască o platformă reală de reformă și progres.
Evenimentul de la Arenele Romane va fi, în esență, o demonstrație de putere și o încercare de a manipula opinia publică folosind simbolismul literar. George Simion, sub pretextul unui salvator al națiunii, se dovedește a fi un lider interesat mai mult de propriul avantaj și de construirea unui cult al personalității, decât de binele comun al României. Adevărata provocare pentru români este să vadă dincolo de retorica înflăcărată și să recunoască realitatea din spatele cuvintelor: un izvor de șiretlicuri și o chintesență de mizerii politice.
„Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mpăroșată și la fălci umflat și buget,
Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri,
La tovarășii săi spune veninoasele-i nimicuri;
Toți pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
Chintesență de mizerii de la creștet până-n talpă.
Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască,
Își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască…
Dintr-aceștia țara noastră își alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să șază în zidirea sfintei Golii,
În cămeși cu mâneci lunge și pe capete scufie,
Ne fac legi și ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patrioții! Virtuoșii, ctitori de așezăminte,
Unde spumegă desfrâul în mișcări și în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, șed pe locuri
Și aplaudă frenetic schime, cântece și jocuri…”
