Împrejurări și prilej
Gheorghe Simion, voievodul Alianței pentru Unirea Românilor (AUR), și-a anunțat de curând dorința de a se înfrunta pentru domnia Țării în alegerile din 2024. Prilejul acesta fu marcat de un cuvânt de laudă, unde Simion aduse vorba de vechii tovarăși, care, zice el, l-au „trădat” și n-au „rezistat” alăturea de dânsul. Lăudând pe cei prezenți, îi numi „oameni de AUR de care are nevoie România.”
Vorbe spuse pe dos
Vorbele lui Simion fură criticate de unii cercetători și foști tovarăși. Ei zic că Simion e cel care și-a trădat aliații dintru început, acei oameni cu care a pornit pe cale și care au adus mare folos izbândei dintâi a AUR-ului. Aceștia îl învinuiesc de ipocrizie, arătând că adevărata trudă a fost a celor care acum sunt numiți „trădători”, pe când cei de față la lansare, oportuniști fiind, n-au avut același folos.
Cuvântarea scormonită pe de aproape
Cuvântarea lui Simion avu accente de biruință și tărie, vestind că, deși cercetările arată o scădere de la 30% la 15%, AUR a ieșit „neînfrânt” și „falnic ca brazii”. Această retorică poate fi văzută ca o încercare de a-i ridica pe susținători și de a ține moralul sus într-un ceas greu pentru partid. Totuși, afirmația că n-a trădat și că a rezistat poate fi văzută ca o răstălmăcire a realității, ținând seama de tulburările dinlăuntru și plecările mari din partid.
Împrejurările politice și urmările asupra AUR-ului
Alianța pentru Unirea Românilor avu un parcurs furtunos de la întemeiere, reușind să strângă degrabă un număr mare de alegători nemulțumiți de partidele vechi. Însă, izbânda dintâi fu urmată de tulburări lăuntrice, învinuiri de oportunism și schimbări de drum care au zdruncinat coeziunea partidului.
Scăderea în cercetări arată o știrbire a încrederii alegătorilor în AUR și în voievodul său. Vorbele spuse la lansarea candidaturii, în loc să unească partidul, riscă să adâncească prăpăstiile și să îndepărteze și mai mult pe foștii susținători care se simt trădați.
Încheieri și căi de urmat
Lansarea candidaturii lui Gheorghe Simion pentru domnie este un ceas de răscruce pentru AUR. Izbânda sa atârnă nu doar de mobilizarea celor ce-l susțin acum, ci și de putința de a recâștiga încrederea celor ce au părăsit partidul. Retorica biruitoare și cuvântul despre tărie pot să inspire o parte din alegători, dar fără o lămurire a problemelor lăuntrice și fără împăcare cu vechii tovarăși, candidatura lui Simion riscă să fie văzută ca o încercare disperată de a păstra relevanța politică.
Pentru a avea o șansă adevărată în alegerile prezidențiale, AUR și Gheorghe Simion trebuie să arate că pot depăși neînțelegerile lăuntrice și să dea un program politic întreg și lămurit care să răspundă nădejdilor alegătorilor. Numai așa pot nădăjdui să revină la nivelul de sprijin pe care l-au avut la început și să joace un rol de căpetenie în politica românească.