Lecția de Istorie prezentată de profesorul Viorel Guțu – 18 iunie: Bătălia de la Waterloo
La data de 18 iunie 1815, s-a desfășurat Bătălia de la Waterloo, confruntare majoră între armata franceză condusă de împăratul Napoleon Bonaparte și armata celei de-a Șaptea Coaliții, sub comanda ducelui de Wellington. Victoria aliaților a marcat sfârșitul Imperiului napoleonian. Armata lui Napoleon era bine pregătită, cu o cavalerie puternică, artilerie numeroasă și infanterie profesionistă. În contrast, armata lui Wellington, alcătuită din soldați englezi, belgieni, olandezi și germani, nu avea aceeași experiență militară, mulți dintre soldați provenind din teritorii controlate anterior de francezi.
Bătălia a început la ora 11:30 dimineața, cu un atac al francezilor pe flancul drept al aliaților, urmat de un bombardament de artilerie care viza centrul armatei inamice. În ciuda eforturilor repetate ale francezilor, aliații au rezistat. După-amiază, armata contelui Blücher a intrat în luptă, forțându-i pe francezi să se retragă. Napoleon a ordonat un atac al infanteriei asupra centrului aliat, dar a fost respins de artileria aliaților.
În jurul orei 18, infanteria lui Wellington a reușit să străpungă flancul drept al francezilor, provocând panică în rândurile acestora, care au încercat să scape pe drumul spre Charleroi. Ducele de Wellington și contele Blücher au hotărât să urmărească trupele franceze și să le forțeze să se retragă dincolo de râul Sambre. Napoleon, confruntat cu o decizie crucială, a încercat să-și ralieze trupele dezorganizate sau să se întoarcă la Paris pentru a convinge Parlamentul de necesitatea continuării luptei cu trupele de rezervă. Legislativul, însă, i-a cerut să abdice. Astfel, Napoleon a fost nevoit să se predea Marii Britanii, cel mai redutabil inamic al său. După o scurtă ședere în Anglia, împăratul a fost exilat pe insula Sfânta Elena din Atlanticul de Sud, unde a murit în 1821, la vârsta de 52 de ani.
