Pe 23 iunie 79 d.Hr., împăratul roman Vespasian, cunoscut și sub numele de Caesar Vespasianus Augustus, a trecut în neființă. Fondator al Dinastiei Flavilor, Vespasian a ridicat Imperiul Roman dintr-o perioadă tumultuoasă de instabilitate politică și criză economică lăsată de predecesorul său, Nero, bănuit că a ordonat incendiul major din Roma din 64 d.Hr. Fiul unui modest funcționar vamal, Vespasian a avut o carieră militară de succes în Germania, Britania și Africa, câștigând numeroase bătălii. În anul 67, a primit sarcina de a reprima răscoala iudeilor de la Masada, sub comanda lui Nero.
Proclamat împărat în iulie 69 de legiunile din Orient, Vespasian a devenit conducătorul de facto al Imperiului după moartea lui Vitellius, inițiind o nouă dinastie, cea a Flavilor. Energetic și preocupat de restabilirea ordinii și securității statului, Vespasian a reorganizat finanțele și armata, consolidând frontiera de la Dunărea inferioară, refăcând Capitoliul și ridicând numeroase edificii în Roma. În 70 d.Hr., alături de fiul său Titus, a cucerit Ierusalimul și a încheiat războiul din Iudeea, transformând provincia într-o entitate administrativă separată.
Legendele spun că Vespasian a inițiat construcția a numeroase toalete publice la Roma, impunând taxe pentru utilizare, replicând, când a fost criticat pentru sărăcia afacerii, „pecunia non olet”, adică „banii nu au miros”. Cu toate acestea, a reconstruit fortărețe distruse de incendii și cutremure în tot imperiul, a sprijinit văduvele și orfanii, continuând să facă aceasta până la moartea sa la 23 iunie 79 d.Hr. Se spune că înainte de a muri, a rostit: „Un împărat trebuie să moară, dar trebuie să moară cu demnitate”.