Într-un sat uitat de lume și neam, unde poveștile de demult se împletesc cu murmurul pârâului, se desfășura o scenă ce ar fi smuls zâmbete și celui mai încruntat moșneag. Acolo, în ajunul campaniei electorale, activiștii partidului AUR se dădeau de ceasul morții să împartă pungi pline cu produse lactate și ulei, într-un spectacol ce amintea de vechile iarmaroace.
Cu fiecare pungă de cașcaval și ulcior de ulei, promisiunile curgeau mai dulci ca mierea. Dar, vai, cașcavalul nu era nici pe departe de calitatea celui PSD-ist, iar uleiul de aur se dovedea a fi mai degrabă ulei de rapiță de la baba Floarea din colțul uliței.
„Una declară, alta fac”, glăsuiau bătrânele pe prispa casei, clătinând din cap cu înțelepciunea adunată în ani de zile. Și astfel, în fruntea acestui spectacol grotesc, trona un personaj de poveste, un Păcală de AUR, ce mai! Cu zâmbetul șugubăț și vorbele meșteșugite, își închipuia că poate păcăli pe toată lumea, la fel cum reușea să facă în poveștile de odinioară.
„Oare cât vor mai prosti românii acești politicieni de tinichea?”, se întrebau toți, de la cel mai mic prichindel până la cel mai înțelept bătrân. Speranța plutea în aer, că lecția aspră dată la alegerile locale va fi o pildă pentru toate partidele mici, care râvnesc la scaunele moi din Parlamentul României.
Dar Păcală de AUR și alaiul său de activiști, veseli și zglobii ca niște copii scăpați la bâlci, își continuau parada. Pungile se împărțeau, promisiunile curgeau, iar oamenii priveau cu o curiozitate amestecată cu scepticism acest spectacol ce îmbina comedia cu tragedia.
Și astfel, într-o zi senină de toamnă, când frunzele ruginii cădeau alene, satul aștepta cu sufletul la gură deznodământul acestui carnaval electoral. Oare va învăța Păcală de AUR că românii nu mai pot fi păcăliți cu bunătăți de doi bani și vorbe meșteșugite? Sau vom vedea iarăși aceleași figuri de tinichea strălucind la lumina reflectoarelor?
Rămâne de văzut, dragi cititori, rămâne de văzut. Până atunci, să ne bucurăm de spectacol și să nu uităm că, dincolo de toate, râsul este cel mai bun leac împotriva nebuniei politice!
