LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu – 24 iunie: Instituirea blocadei asupra Berlinului
La 24 iunie 1948 a început „Blocada Berlinului”, una dintre primele crize majore ale Războiului Rece. În această zi, Uniunea Sovietică a blocat accesul rutier și feroviar către Berlinul de Vest. Această criză a apărut în contextul în care, după cel de-al Doilea Război Mondial, Germania a fost împărțită în zone de influență de către forțele aliate, iar Berlinul a fost divizat în patru sectoare de ocupație. Sectoarele francez, american și britanic formau o enclavă în zona de ocupație sovietică, ceea ce a generat tensiuni între Uniunea Sovietică și aliații occidentali.
Pe 24 iunie 1948, Uniunea Sovietică a blocat accesul către cele trei sectoare occidentale ale Berlinului, oprind traficul rutier și feroviar. În plus, sovieticii au izolat sectoarele occidentale ale Berlinului de la rețeaua electrică, lăsând locuitorii fără energie pentru uz casnic și industrial. În aceste condiții, generalul Lucius Clay, comandantul zonei de ocupație americane din Germania, a propus trimiterea unei coloane blindate pentru a debloca rutele către Berlinul de Vest. Cu toate acestea, președintele Harry Truman a considerat că această opțiune ar putea duce la război, astfel că a ordonat lansarea unui masiv pod aerian.
Acest pod aerian, care a durat 462 de zile, a asigurat aprovizionarea sectoarelor vestice ale Berlinului cu provizii, o operațiune cunoscută sub numele de „Podul Aerian al Berlinului”. Sute de avioane au fost folosite pentru a transporta diverse provizii peste blocada sovietică. Uniunea Sovietică a ridicat blocada pe 12 mai 1949, însă podul aerian a continuat până pe 30 septembrie, pentru a se asigura că Berlinul Occidental avea suficiente resurse în cazul reinstaurării blocadei.
