Trăim într-o țară unde râsul și lacrima se împletesc, iar minciuna și speranța joacă aceeași horă.
Într-o lume colorată și veselă, unde neamurile se învârt în hora vieții ca lăutarii la o nuntă, apare voievodul Simion, maestru al minciunii și șmecheriei. El, cu ochii mijiți și zâmbetul șiret, a scornit o ispravă de tot râsul: să pună toți unșii de județ să treacă prin chinurile detectorului de minciuni. „Să-i vedem ce sunt și ce vor!”, zise voievodul cu trufie.
Dar iată că acest detector, sărmanul, era setat pe cel mai mare mincinos: însuși Georgel. Aparatul, bietul de el, era violat cu minciunile lui Simion încât nu mai făcea față să le mai țină în creierul său artificial. De la atâtea minciuni, poligraful parcă scotea fum. Simion, mândru ca un păun în zi de sărbătoare, făcu un filmuleț de tot râsul lumii și le cerea și numiților pe județe să-și dea testul dreptății.
Unii, mincinoși de meserie ca și Simion, nu s-au speriat de detector. „Ce să ne facă detectorul ăsta? E setat pe un mincinos și noi știm să ne facem jocurile!”, ziceau ei cu un zâmbet viclean. Alții, mai puțin sau mai mult mincinoși, se temeau să șadă în fața voievodului cu sabia ridicată pe scaunul dreptății. „Mai bine să stăm în bătătura noastră cu o cană de vin, decât să ne facem de râs în fața lui Simion!”, șușoteau ei.
Și așa, neamurile noastre se trezesc cu o oaste de boierași mincinoși, conduși de un voievod și mai mincinos, cu ostași naivi care au rămas cu oportuniștii unul la unul. Sărmanii încă așteaptă ca cel mai mare mincinos să le facă dreptate. Dar nu își pun întrebarea: cine le-a pus în cârcă acești oportuniști care acum fac pact cu diavolul roșu? Așa și noi, ne-am lăsat duși de nas de minciunile lui și acum culegem roadele înșelăciunii.”
În fundul mulțimii, bătrâna Anica clătină din cap și șopti către vecina ei: „Așa-i, draga mea. Cu Georgel și minciunile lui, de parcă am fi la circ, nu la conducerea țării. Și noi, amărâții, rămânem să ne rugăm la bunul Dumnezeu să ne scape de acești hiene în straie de oi.”
Așa se duce povestea într-o țară unde râsul și lacrima se împletesc, iar minciuna și speranța joacă aceeași horă. Poate, într-o zi, adevărul va domni, iar minciuna va fi alungată în codrii cei de nepătruns. Până atunci, țineți-vă bine și nu uitați să râdeți, căci râsul e medicament pentru suflet, chiar și în vremuri de minciuni și șmecherii.
