Exclusiv pentru „Weekend Adevărul“, Jennifer Batten, chitarista lui Michael Jackson, a dezvăluit că la București, Michael Jackson a dorit să filmeze totul pentru a surprinde bucuria românilor. Michael Jackson a concertat de două ori în România, demonstrând prin entuziasmul fanilor și prin spectacolele sale magice de ce este supranumit Regele muzicii pop. Jennifer Batten, care a colaborat zece ani cu Michael Jackson, a acordat un interviu exclusiv pentru „Weekend Adevărul“. La 25 iunie 2009, știrea morții lui Michael Jackson a făcut înconjurul lumii. Echipajul de paramedici a fost chemat la casa sa din Los Angeles și l-au găsit pe artist cu pulsul slab în jurul orei 12:22. După încercări repetate de resuscitare, l-au transportat la spital, unde a murit două ore mai târziu. Autopsia a dezvăluit că artistul a primit o supradoză de propofol din partea medicului său personal, Conrad Murray. Funeraliile lui Michael Jackson au avut loc pe 7 iulie, fiind unul dintre cele mai urmărite evenimente televizate din istorie, fiind plâns de aproape trei miliarde de oameni pe tot globul. Artistul a fost înmormântat în Forest Lawn Memorial Park, un cimitir privat din Glendale, California.
Jennifer Batten a fost chitarista lui Michael Jackson timp de un deceniu și l-a însoțit în numeroase concerte și turnee celebre, inclusiv „Bad“ și „The Dangerous Tour“, care l-au adus și în București – fanii prezenți la concert își amintesc cu siguranță de coama sa blondă și de solo-urile sale explozive. În interviul acordat în exclusivitate pentru „Weekend Adevărul“, Batten își amintește cum a fost selectată din peste o sută de chitariști și cum a fost prima întâlnire cu Michael: „Ni s-a spus că dacă îi place ce aude, va începe să danseze. Și așa s-a întâmplat imediat cu Michael… Era foarte prietenos și arăta minunat“. Batten discută și despre partea mai puțin strălucitoare a vieții de artist, despre fericirea lui Michael în muzică și în filme, dar și despre impactul negativ al articolelor scrise cu rea intenție despre el. De asemenea, chitarista se întoarce în timp pentru a-și aminti primele acorduri de chitară, complimentele lui Michael Jackson și momentul când a aflat vestea tragică a morții megastarului. La 15 ani de la moartea megastarului american, Jennifer Batten povestește, într-un interviu exclusiv pentru „Weekend Adevărul“, cum a fost selectată din peste o sută de chitariști, prima sa interacțiune cu Michael și experiența concertelor sale la București.
Jennifer Batten: (zâmbește) Nu, nu o mai am. Am vândut-o când eram în clasa a VI-a. Tatăl meu mi-a cumpărat o chitară acustică de Crăciun în acel an, iar eu am crezut că nu am nevoie de două chitare, așa că am vândut-o pe cea electrică. Acum am în jur de 12 chitare electrice acasă. Chitara și muzica fac parte din ADN-ul dumneavoastră?
Da, într-o oarecare măsură. Acest lucru se datorează în mare parte mediului muzical în care am crescut. Tatăl meu era un mare fan al jazz-ului și când era acasă, mereu se auzea jazz în fundal. Atât mama cât și tatăl meu aveau o pasiune pentru muzică, așa că am fost încurajată să îmi doresc o chitară și tatăl meu m-a ajutat rapid să încep lecții. Pasiunea mea pentru chitară a rămas toată viața.
Biletul către un vis Un punct de cotitură major în cariera dumneavoastră a fost când ați fost selectată din peste 100 de chitariști pentru a face parte din trupa lui Michael Jackson. Cât de incredibil a fost acel moment și care a fost prima reacție când ați aflat că veți cânta cu el?
A fost ceva absolut extraordinar. După audiția respectivă, au urmat mai multe nopți în care nu prea am putut dormi de atât de entuziasmată ce eram. Culmea e că echipa lui Michael nu mi-a spus niciodată că am fost angajată; pur și simplu mi-au spus să vin și să repet cu trupa, să vedem cum merge. După două luni de repetiții, încă nu mi-au spus că vom face turnee, ci pur și simplu am rămas cu trupa lui Michael. Următorul lucru pe care îl țin minte este că mi s-a dat un bilet pentru Tokyo și un pașaport și am rămas alături de Michael timp de 10 ani. Cum a fost prima întâlnire cu Michael Jackson și ce v-a spus atunci?
L-am întâlnit pe Michael după o lună de repetiții cu trupa sa. Am auzit că urma să vină. Ni s-a spus că dacă îi place ce aude, va începe să danseze. Michael ne-a ascultat și a început să danseze imediat. Eu și ceilalți membri ai echipei care nu îl întâlniserăm încă am fost prezentate pe rând, iar amintirea cea mai vie este că Michael arăta minunat. Era strălucitor și emană o energie foarte pozitivă. A venit în acea zi cu Frank DiLeo, managerul său de atunci. Michael era extrem de prietenos și a fost un moment foarte emoționant.
Echipa lui MJ, un mic oraș Cum erau repetițiile cu celebrul megastar?
Cele mai intense repetiții din viața mea. În prima lună, muzicienii repetau într-o cameră, vocaliștii în alta, iar dansatorii într-o altă încăpere. Repetam cel puțin cinci zile pe săptămână, de dimineața până seara. În cea de-a doua lună, ne-am mutat împreună pentru a repeta într-un mare studio de înregistrare, unde aveam lumini laser, ceață și toate efectele speciale. Înainte de a începe turneul „Bad“ în Japonia, în septembrie 1987, am repetat întregul spectacol de două ori pe zi, astfel că eram foarte bine pregătiți pentru primul concert. Acel turneu a inclus în total 123 de concerte și s-a încheiat în ianuarie 1989 în Statele Unite ale Americii. Cum a fost să lucrați cu Michael Jackson, comparativ cu alte staruri cu care ați mai colaborat, precum Jeff Beck? Cum era în linii mari programul zilnic?
Echipa lui Michael Jackson era formată din aproximativ 100 de persoane și mereu eram cazați în trei hoteluri diferite. Era ca și cum ai muta un mic oraș. În comparație, cu Jeff Beck, eram doar 12 oameni. Nu socializam prea mult cu Michael în afara concertelor și repetițiilor, cu excepția a câtorva ocazii când Michael închidea parcuri de distracții pentru a ieși cu toată echipa. Au fost și mai multe seri de cină cu întreaga echipă alături de Michael în Statele Unite. Cu Jeff Beck, mergeam la cină în fiecare seară și ieșeam în baruri. Era ca și cum eram o mică familie cu Jeff.
Avea MJ vreo rutină specială înainte de concerte? Da, întotdeauna făcea încălzirea vocală în cortul său alături de antrenorul său vocal. Apoi, chiar înainte de a urca pe scenă, ne adunam cu toții, țineam mâinile împreună cu Michael, spuneam o rugăciune și apoi intram pe scenă. După finalul concertului, Michael ieșea de pe scenă înainte ca noi să terminăm ultimele acorduri, pentru a fi scos înainte de final din motive de securitate de către echipa sa.
Ați concertat alături de el timp de peste 10 ani. Care au fost cele mai speciale momente din acel deceniu memorabil? Cred că prima seară din Japonia, în septembrie 1987, în cadrul turneului „Bad“, a fost una deosebită, pentru că nu mai cântasem niciodată în fața unei audiențe atât de mari. Cred că erau cam 60.000 de oameni. Au fost și alte momente memorabile, cum ar fi concertele la care familia mea a fost în public.
Un megastar în Europa de Est În 1992 și 1996 ați cântat cu Michael Jackson în cele două concerte memorabile de la București. Cum au fost experiențele din România? Cele două concerte de la București au fost extraordinare, și datorită entuziasmului și căldurii fanilor români. Michael a dorit să filmeze totul când am fost în București, pentru a captura bucuria oamenilor care nu mai văzuseră până atunci concerte de o asemenea anvergură. Au rezultat cadre superbe.
Ce amintiri aveți de la acele zile petrecute în București? Experiența de a veni în București a fost foarte specială și exotică, deoarece nu mai vizitasem România. Îmi amintesc plimbările pe străzile pline de farmec din București și arhitectura deosebită a clădirilor. Zilele petrecute la București au fost cu adevărat memorabile.
Care era impresia dumneavoastră despre România înainte de a veni și a concerta aici cu Michael Jackson și cum este impresia acum? Ei bine, ca mulți americani ignoranți (zâmbește), știam doar de Transilvania, datorită lui Dracula. A fost o experiență minunată să vizitez România și să descopăr că este o țară foarte frumoasă, pe care o recomand tuturor să o viziteze. Încă nu am ajuns în Transilvania, dar am revenit în România de câteva ori după concertele cu Michael Jackson.
Marele compliment: trei steluțe pe o hârtie Care a fost cel mai special compliment pe care vi l-a făcut Michael Jackson? Îmi amintesc când eram în turneu și am ajuns în Japonia, Michael a închis Disneyland Tokyo pentru câteva ore pentru ca fiecare membru al echipei să se distreze fără să fie deranjat de public. La un moment dat, eram cu Sheryl Crow într-un magazin de suveniruri și mă uitam la un suport de periuță de dinți cu Daisy Duck – un suvenir simplu și copilăresc, care, dacă apăsai pe cap, îi mișca ochii pentru periaj. Michael a venit în spatele meu, m-a bătut ușor pe umăr și mi-a spus: „Îmi place foarte mult solo-ul tău de chitară la «Beat It»“. A fost prima oară când am simțit o adevărată validare de la Michael pentru munca mea, pentru că până atunci nu primisem foarte mult feedback. A fost un moment în care m-am simțit ca și cum aș fi primit o stea de aur la grădiniță. Au urmat și alte complimente de la Michael de-a lungul anilor…
Da, au fost. În afară de complimentul special din Tokyo, a existat un alt moment deosebit. Un regizor făcea un documentar despre chitariștii din întreaga lume la 20 de ani de la concertele din Tokyo și a descoperit o casetă video cu audiția mea de când am fost aleasă în echipa lui Michael. În carcasa casetei era o hârtie pe care Michael făcuse notițe despre oamenii pe care îi văzuse la audiții. Lângă numele meu, a pus trei stele și a scris: „Minunat!!!“. A fost a doua mare validare de la Michael și o prețuiesc enorm.
Cum a fost finalul colaborării cu Michael Jackson? A fost la sfârșitul turneului „HiStory“, totul s-a încheiat brusc. A fost o anulare a concertului din Grecia, iar eu am primit un bilet de avion pentru a mă întoarce acasă. Nu a fost un final plăcut. A fost rapid. Așa s-a încheiat un deceniu minunat alături de Michael Jackson.
Care dintre hiturile lui Michael Jackson are cele mai bune sunete de chitară? „Human Nature“ este una dintre preferatele mele. Este pur și simplu superb – partea de chitară este atât de frumoasă. Îmi amintesc că am cântat de mai multe ori această melodie cu Michael, iar vocea lui și mișcările lui erau de parcă ar fi venit de pe o altă planetă.
Michael a fost o forță creativă impresionantă.
În ceea ce privește viața și cariera lui Michael Jackson, cred că amestecul de faimă și durere a fost complex. Pentru mulți, faima pare a fi o recompensă, dar pentru Michael, a fost și o formă de închisoare. Trebuia să fie mereu pregătit de securitate atunci când ieșea, fie că mergea la o librărie sau la film. În plus, presa adesea nu a fost prietenoasă, cum s-a întâmplat când am vizitat Australia, unde articolele negative despre Michael erau prevalente. Cu toate acestea, concertele noastre sold-out au schimbat perspectiva multora, inclusiv a unui jurnalist care și-a cerut scuze ulterior pentru critici.
Referitor la acuzațiile aduse lui Michael, în opinia mea, au fost pur și simplu mizerii nefondate. Deși au fost cazuri când presa a preferat să rămână la acuzații, nevinovăția lui Michael a fost în cele din urmă dovedită. Pentru Michael, fericirea nu a fost întotdeauna ușor de atins, dar cred că a găsit-o în pasiunile sale: filmele, Neverland și, mai presus de toate, în copiii săi.
Am aflat de moartea lui Michael acum 15 ani, printr-un apel în timp ce conduceam prin Los Angeles. A fost o veste greu de crezut la început, dar, din păcate, s-a dovedit a fi adevărată. Pentru mine, a fost un amestec de tristețe profundă pentru copiii săi și de ușurare pentru el, că nu mai trebuie să facă față presiunilor mediatice.
Cea mai specială amintire despre Michael este legată de performanțele sale live, în special momentele din „Billie Jean“, când dansa cu o energie captivantă. Dacă ar trebui să îl descriu într-o singură frază, aș spune că Michael Jackson a fost o forță creativă care inspira din fiecare por al său.
Aceste informații au fost furnizate de către: https://adevarul.ro/
