Pe 1 iulie 1822, domniile pământene au fost restabilite în Țările Române prin numirea lui Ioniţă Sandu Sturdza în Moldova și a lui Grigore Dimitrie Ghica în Ţara Românească de către Poarta Otomană. Această schimbare a fost influențată de Revoluția lui Tudor Vladimirescu din 1821, care, deși înfrântă, a contribuit semnificativ la emanciparea românilor. Restabilirea domniilor pământene a încheiat perioada domniilor fanariote instaurate în Moldova din 1711 și în Țara Românească din 1716, perioadă marcată de corupție, instabilitate politică și regres economic pe parcursul a peste o sută de ani.
Domnitorii pământeni au prioritizat normalizarea vieții sociale și politice și au inițiat reforme instituționale semnificative. În Moldova, Ioniţă Sturdza a beneficiat de sprijinul lui Ionică Tăutu, promotorul „Constituției Cărvunarilor”, un proiect de constituție care reforma sistemul electoral și introducea drepturi și libertăți de inspirație iluministă franceză. Aceste reforme, deși nu au modernizat complet cele două state românești, au reprezentat primul pas către dezvoltarea economică, politică și socială și spre emanciparea națională a românilor.
Cu toate acestea, eforturile reformatorilor au eșuat, datorită opoziției mariilor boieri nemulțumiți de pierderea privilegiilor lor. Cu sprijinul Rusiei și al Imperiului Otoman, aceștia au împiedicat implementarea unor reforme viabile care ar fi putut să modernizeze complet Moldova și Țara Românească în prima jumătate a secolului al XIX-lea.
