Pe 5 iulie 1943, a avut loc una dintre cele mai masive confruntări de tancuri din istorie, cunoscută sub numele de Bătălia de la Kursk. Această bătălie a fost decisivă în cursul celui de-al Doilea Război Mondial, marcând un punct de cotitură major. Înfrângerea zdrobitoare suferită de Germania la Stalingrad afectase grav capacitățile sale militare și moralul trupelor. Cu toate acestea, Adolf Hitler și comandanții săi au plănuit o nouă ofensivă, denumită „Operațiunea Citadelă”, în încercarea de a restabili prestigiul armatei germane prin încercuirea și distrugerea forțelor sovietice în regiunea Kursk.
Planurile de atac germane au inclus o mobilizare masivă a trupelor și a echipamentului, inclusiv a peste 900.000 de soldați, 10.000 de tunuri, aproape 2000 de avioane și peste 2700 de tancuri. Cu toate acestea, spionajul sovietic a obținut informații precise despre planurile germane, permițând Uniunii Sovietice să pregătească o apărare solidă în zona Kursk, cu tranșee, mine și o rețea complexă de comunicare.
În dimineața zilei de 5 iulie, sovieticii au lansat un atac puternic de artilerie și aviație împotriva trupelor germane, întârziind ofensiva germană cu aproape două ore. Încercările ulterioare ale germanilor de a avansa s-au confruntat cu o rezistență puternică din partea trupelor sovietice, iar contraofensiva acestora a cauzat pierderi grele Germaniei. După o săptămână de luptă intensă, germanii au suferit pierderi masive în oameni și tehnică de luptă, marcând încheierea ofensivei lor pe Frontul de Est.
Bătălia de la Kursk a fost un punct de răscruce în război, marcând sfârșitul marii ofensive germane pe acest front și demonstrând capacitățile Uniunii Sovietice de a rezista și de a contraataca în fața unei forțe inamice puternice.
