Lecția de istorie prezentată de profesorul Viorel Guțu la 6 iulie a discutat despre atestarea documentară a Unirii din 1600 realizată de voievodul Mihai Viteazul. Într-un hrisov domnesc emis la București și datat 6 iulie 1600, Mihai Viteazul este menționat ca „domn al Munteniei, Ardealului și întregii Țări Moldovei”, confirmând astfel documentar prima unire politică a celor trei țări românești. În realitate, unirea politică a celor trei țări a fost deja realizată de facto în luna mai a aceluiași an, când Mihai Viteazul l-a înlăturat pe Ieremia Movilă de pe tronul Moldovei, un lider pro-polonez care încurajase separarea Moldovei de Sfânta Alianță.
După realizarea unirii, Mihai Viteazul a întreprins o serie de măsuri semnificative. A adoptat aceeași stemă pentru toate teritoriile românești, a construit o biserică ortodoxă la Alba Iulia și l-a numit pe starețul Ioan de la Prislop drept mitropolit al Transilvaniei. De asemenea, a acordat diverse privilegii preoților și iobagilor români din Transilvania, a comandat armament în străinătate pentru modernizarea armatei și a restructurat instituțiile tradiționale pentru a corespunde obiectivelor politice și cerințelor militare ale vremii.
Mihai Viteazul a pus la conducerea țării oameni de încredere, potriviți pentru circumstanțele și nevoile momentului, reușind să câștige sprijinul maselor populare, esențial pentru atingerea obiectivului său major: unirea celor trei țări române. Deși unirea sa politică nu a reușit să se consolideze pe termen lung și s-a destrămat rapid din cauza intereselor egoiste ale marilor puteri, contribuțiile marelui voievod au rămas înscrise profund în istoria poporului român, fiind recunoscute ca simbol al luptei sale pentru unitate și libertate națională.
