Într-un colț de lume, la porțile Orientului, există o țară numită România, unde bugetarii se înmulțesc precum ciupercile după ploaie. În luna mai a acestui an, armata bugetarilor a crescut cu încă 1800 de suflete, spre deliciul și gloria eternă a Nea Ciolacu, ce îngroapă țara sub povara datoriilor. Apoi, în 2025, vom vedea un spectacol nemaivăzut: o creștere aberantă a taxelor, ce va alimenta inflația și va anula toate creșterile de pensii și salarii.
Foarte rău o să fie pentru cei peste 1,5 milioane de pensionari, care, conform măreței legi a pensiilor marca Budăi, vor avea veniturile înghețate pentru câțiva ani, urmând a înfrunta prețurile din 2026 cu pensiile din 2023. Aceasta-i România noastră, țara în care viitorul e sumbru și speranțele-s deșarte.
Stăteam de vorbă cu un economist bătrân, ce mă avertiza că dacă până acum, la schimbarea puterii, se schimbau funcționarii, acum, la comasare, o să ne trezim cu structurile ambelor partide reunite, angajate la Stat. Mi s-a părut în afara logicii și l-am porcăit, dar aseară am fost să-mi cer scuze. Ce să vezi? A avut dreptate! Acum, cu comasarea, ne-am trezit cu o armată de bugetari fără precedent.
N-am avut de lucru, întrucât mi-a mai servit una: anul ăsta va fi recordul deficitului înregistrat vreodată de Statul Român: peste 30 miliarde EUR! Ce înseamnă asta? Că în 2024, cele 16 milioane de Români din țară au cheltuit 2000 EUR în plus fiecare! Făcând socoteala doar pe cei productivi și scăzând numărul bugetarilor, suma devine 8000 EUR pe salariat. Dacă mai ținem cont și de dobânzile din 2024, se mai adună vreo 4000.
Deci au plecat peste 12.000 EUR din buzunarul fiecărui salariat productiv, salariul lui mediu anual. Concluzia: în 2024, am muncit pe degeaba, doar să plătim dobânzi și să facem alte datorii. Acum vor veni să ne ceară votul și PSD, și PNL. Mai grav, dacă vine Simion la putere, vrea să plătească Statul dobânzile la creditele aferente unui milion de case. Iar noi, dintre ăștia, trebuie să alegem?
Later edit: un mesaj de la un prieten ce lucrează la Ministerul Finanțelor: deficitul de anul ăsta e mai mare ca PIB-ul României de acum 30 de ani…
O, țară a bugetarilor și a datoriilor eterne, unde viitorul e un hău adânc și speranțele sunt la fel de fragile ca frunzele bătute de vânt! Nea Ciolacu, Budăi, Simion, toți par să danseze pe ruinele unui vis de prosperitate, aruncându-ne în ceața incertitudinii și a datoriilor nesfârșite. În fața acestor perspective, ce ne rămâne de făcut? Să râdem, să plângem sau să ne revoltăm? Asta e întrebarea.
