Turcia și Ungaria își urmează propriile interese în cadrul NATO, pregătindu-se pentru o posibilă revenire a lui Trump la președinția SUA, conform Politico.
La summitul NATO, Turcia și Ungaria au venit cu obiective clare de negociere. Deși sunt membri importanți ai alianței—Ungaria alocând 2,1% din PIB pentru apărare și modernizându-și armata, iar Turcia având a doua cea mai mare armată din NATO după SUA—liderii lor, Viktor Orbán și Recep Tayyip Erdoğan, nu sunt parteneri confortabili pentru restul alianței. Ambii populiști, cu Orbán apărând valorile creștine și Erdoğan promovând un islamism tot mai accentuat, împărtășesc interese comune mai largi.
Ambele țări întrețin relații cu Rusia, critică sprijinirea Ucrainei și au politici externe care intră adesea în conflict cu prioritățile NATO. Ele promovează ideea unei NATO pur defensive, dorind să țină alianța departe de conflictul din Ucraina, și se pregătesc pentru o posibilă schimbare de guvern în SUA, apropiindu-se de Donald Trump.
După întâlnirile controversate din Moscova și Beijing, Orbán s-a întâlnit cu Erdoğan și ulterior urma să se întâlnească cu Trump în Florida. La summitul NATO, Orbán a promovat „misiunea de pace” a Ungariei, dorind să pună capăt războiului din Ucraina în condiții favorabile Rusiei.
Ungaria a fost singura țară NATO care a refuzat să participe la noua misiune de sprijin pentru Ucraina. Înainte de summit, Orbán l-a forțat pe premierul olandez Mark Rutte să respecte poziția sa ca o condiție pentru susținerea candidaturii lui Rutte pentru postul de secretar general al NATO.
Turcia a cerut, de asemenea, concesii de la Rutte și dorește să găzduiască summitul NATO din 2026, ceea ce a nemulțumit diplomații americani și europeni. La summit, Turcia a ridicat obiecții privind declarația NATO, ceea ce este considerat rar într-un stadiu atât de avansat al negocierilor.
De asemenea, Turcia a încercat să diminueze referințele la cooperarea NATO-UE, o problemă sensibilă având în vedere relațiile tensionate ale Turciei cu UE. În declarația finală, NATO a recunoscut importanța unei apărări europene mai puternice, o formulare care nu a fost pe placul lui Erdoğan.
Diplomații NATO au observat de ceva timp colaborarea dintre Ankara și Budapesta, care a creat dificultăți, inclusiv în cazul aderării Suediei la NATO. Deși pozițiile lor nu sunt întotdeauna sincronizate, cele două țări au adesea cauzat complicații pentru alianță.
În timp ce Orbán și Erdoğan au întâlniri cu Putin și au poziții diferite față de Ucraina, ambii evită implicarea directă a NATO în conflict. Erdoğan a subliniat că NATO nu ar trebui să devină parte a războiului, iar Turcia menține relații comerciale cu Rusia, trimițând în același timp arme în Ucraina.
În ciuda divergențelor de politici, NATO rămâne o prioritate centrală pentru ambele țări. Orbán a arătat respect față de liderii NATO la summit, iar Turcia are interese regionale mai largi și participă activ la alte alianțe și organizații, cum ar fi Organizația de Cooperare de la Shanghai, dar consideră NATO ca fiind esențială pentru securitatea euro-atlantică.
Aceste informații au fost furnizate de către: https://mariustuca.ro/
