LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu – 20 iulie: Moartea regelui Ferdinand I al României
Pe 20 iulie 1927, la Castelul Peleș din Sinaia, a trecut în neființă regele Ferdinand I al României, după o lungă și grea suferință. Ferdinand a urcat pe tron în octombrie 1914, imediat după moartea regelui Carol I, într-o perioadă extrem de dificilă pentru România, marcată de izbucnirea Primului Război Mondial. Timp de doi ani, a rezistat presiunilor interne și externe de a implica România în război, așteptând momentul potrivit pentru a intra în conflict, atunci când marile puteri ar fi garantat unirea tuturor provinciilor românești.
La 14 august 1916, regele Ferdinand a prezidat Consiliul de Coroană, unde s-a decis intrarea României în război de partea Antantei, decizie luată chiar împotriva țării sale de origine, Germania. Devotamentul și tăria sa de caracter s-au evidențiat și în timpul dramaticului refugiu din Moldova, când țara era ocupată de armatele străine. Regele a demonstrat atunci că este un adevărat patriot, manifestându-se ca un bun român în toate acțiunile sale.
Ferdinand a fost un mare rege, sub conducerea căruia românii au realizat unirea Basarabiei, Transilvaniei și Bucovinei cu „patria mamă”, creând astfel „România Mare”. La 15 octombrie 1922, Ferdinand a fost încoronat Rege al României Mari la Alba Iulia. Pentru simțul datoriei și spiritul său de abnegație, regele a fost numit de popor „Ferdinand cel Loial” și „Ferdinand Întregitorul”.
Regele a fost cu adevărat un „bun român”, așa cum a jurat la încoronarea sa. El a înfăptuit reforma agrară, împărțind pământ țăranilor, veteranilor de război și familiilor celor căzuți în războiul pentru reîntregirea țării. În momentul morții sale, întreaga țară l-a plâns, iar funeraliile sale au avut dimensiuni impresionante. Pe tot drumul de la Sinaia la București și apoi spre Curtea de Argeș, locul unde a fost înmormântat, gările și drumurile au fost pline de oameni în doliu.
Acea zi tristă a demonstrat cât de iubit a fost acest rege modest și discret, care nu a făcut niciodată caz de regalitatea sa, ci a domnit ca un rege al tuturor românilor.
