Mulți oameni consideră că cei care ajută pe alții sunt, de obicei, credincioși. Există un stereotip conform căruia ateii sunt mai predispuși să comită acte imorale decât persoanele religioase. Cercetătorii au observat că, în mintea oamenilor, există o asociere puternică între faptele bune și credința în Dumnezeu, această legătură fiind chiar mai puternică decât convingerea că cei care nu cred în Dumnezeu duc un stil de viață imoral.
În cadrul unui studiu, participanților li s-a prezentat o descriere a unei persoane, de exemplu: „În copilărie, am ajutat animalele fără adăpost, iar ca adult, am distribuit hrană și îmbrăcăminte oamenilor fără adăpost”. Ulterior, jumătate dintre participanți au fost întrebați: „Ce este mai probabil: această persoană este profesor sau această persoană este profesor și crede în Dumnezeu?” Cealaltă jumătate a răspuns la o întrebare diferită: „Ce este mai probabil: această persoană este profesor sau această persoană este profesor și nu crede în Dumnezeu?”
Majoritatea oamenilor au ales varianta „profesor”, deoarece religiozitatea nu influențează profesia. Cu toate acestea, mulți participanți, conform stereotipurilor înrădăcinate, au presupus că persoana descrisă crede în Dumnezeu.
Cercetătorii au concluzionat că, în mintea oamenilor, comportamentul social pozitiv este mai strâns legat de religie decât de ateism. De exemplu, un criminal în serie nu a fost perceput ca fiind credincios, dar proporția celor care au făcut această asociere a fost mai mică decât a celor care au considerat că o persoană caritabilă este religioasă.
Experții explică aceste rezultate prin prisma istoriei dezvoltării religiilor, care au promovat întotdeauna faptele bune și au condamnat comportamentul imoral.
Un alt studiu anterior a arătat că persoanele religioase, care manifestă intoleranță față de alte credințe, sunt mai predispuse să respingă știința.
