Fraților, să ne adunăm cu toții, căci mare veste avem de povestit! Domnul George Simion, acest uriaș al politicii românești, s-a suit până în Mexic să ne facă mândri, declarând în fața unei adunături de neamuri conservatoare că el, nici mai mult, nici mai puțin, este viitorul președinte al României! Da, da, ați auzit bine! Nici nu s-a dat startul la campania electorală, dar omul deja împarte funcțiile și onorurile.
Mai ceva ca în Caragiale, când Nae Cațavencu ne zicea: „Pupat toți piața endependenți!”, iată-l pe George Simion cu gândul la pielea ursului din pădure. Ce contează că la alegerile locale a adunat doar vreo 15%, el se vede deja în fruntea statului, ca un veritabil Trahanache care nici măcar nu mai are nevoie să afle „dumnealui cine este”. La urma urmei, de ce să te încurci cu realitatea când imaginația este atât de bogată?
„În faţa voastră este viitorul preşedinte al României!” zice el cu emfază, de parcă ar fi venit la o nuntă, iar el ar fi mirele cel mai dorit. Și noi, ceilalți, ne uităm unii la alții și ne întrebăm: „Dar cine l-a invitat pe omul acesta la petrecere?” Să fim noi oare în mijlocul unei farse de care doar domnul Simion are habar? Sau, cum ar spune Ghiță Pristanda, „Ite, puțintică răbdare!”, că poate aflăm și noi ce șotie se coace în culise.
Simion vorbește despre alianțe mondiale, tradiții și valori, într-un amestec de vorbe mari și pretenții de măreție. Cum zice și Zaharia Trahanache, „Ce vreți, așa-i în politică!” Dar să nu ne pierdem speranța, dragii mei! E totuși bine să știm că România are pe cineva atât de hotărât să o conducă, chiar și înainte de vreme. Un fel de Rică Venturiano al politicii moderne, cu ardoarea în piept și convingerea că „eu am cuvântul!”.
Ah, dar să nu uităm să ne luăm notițe, căci, după spusele sale, urmează o eră nouă, o epocă a normalității – bineînțeles, tot după definițiile domniei sale. Și dacă tot suntem la capitolul declarații mărețe, mai lipsește doar să ne anunțe și pe noi, muritorii de rând, unde să trimitem plocoanele și rugămințile de audiență, că poate ne mai pică și nouă ceva de pe masa asta încărcată de promisiuni.
Concluzia? Dragi români, ne pregătim pentru o campanie electorală care promite a fi mai mult un spectacol de varietăți decât o bătălie de idei. Cu George Simion în rol de protagonist, parcă auzim deja corul celor din „O scrisoare pierdută”: „Bravo, națiune! Halal să-ți fie!”. Iar noi, amuzați și îngrijorați deopotrivă, rămânem să așteptăm finalul. Poate, poate, ne trezim și noi din acest vis ciudat, căci, vorba lui Caragiale, „aș!… e admirabil, e sublim, putem zice, dar lipsesc cu desăvârșire”.
