Războiul Sfânt al României: O Pagină Întunecată din Istoria Noastră
Grant T. Harward propune, în cartea sa „Războiul Sfânt al României,” o reevaluare a rolului României în războiul declanșat de Germania nazistă. Aceasta a început pe 22 iunie 1941 și a implicat motivații rasiale și naționaliste. Aceste motive au stat la baza violențelor comise de trupele românești în Basarabia și nordul Bucovinei, scrie criticul literar Mircea Morariu pe Contributors.
Am citit această carte și nu pot spune că am făcut-o cu plăcere. „Războiul Sfânt al României,” scrisă de istoricul american Grant T. Harward, a fost publicată la editura Corint. Traducerea, realizată de Alina Pavelescu, este fluentă și riguroasă.
Volumul, subtitulat „Militari, motivația și Holocaustul,” a fost o cercetare doctorală transformată în carte în 2021. Aceasta a fost bine primită de istoricii militari din SUA. Harward analizează acțiunile Armatei Române după ordinul celebru al generalului Ion Antonescu: „Soldați, vă ordon: Treceți Prutul!”
Mioara Anton, în prefața ediției românești, subliniază că lucrarea lui Harward reevaluează implicarea României în război. Acesta oferă o perspectivă mai puțin abordată de istoriografia românească. Studiul se concentrează pe motivațiile rasiale și naționaliste ale violențelor românești în teritoriile ocupate.
Istoricul american nu minimizează sentimentele de perplexitate, revoltă și frustrare ale populației române. În 1940, românii au asistat la pierderea fără luptă a Basarabiei și a nordului Bucovinei. Aceste evenimente au fost rezultatul Pactului Molotov-Ribbentrop.
Harward detaliază aceste evenimente și caută explicații istorice și geo-politice. El analizează de ce românii nutreau mai mult sentimente anti-sovietice decât anti-germane. Aceste sentimente au condus la alianța cu Axa. În plus, el discută despre patriotismul și disciplina militară românească.
Naționalismul este un alt factor important, având rădăcini în anul 1821. Grant T. Harward menționează și rolul Bisericii Ortodoxe Române (BOR) în contextul războiului. BOR a avut o colaborare constantă cu decidenții militari, asumând un rol activ în politică în perioada interbelică.
Antisemitismul nu era o noutate în România. Sentimentele anti-evreiești existau de mult timp, mai ales în zone cu populație evreiască semnificativă. În secolul al XIX-lea, evreii erau acuzați de vampirism economic. Ascensiunea mișcărilor extremiste a dus la creșterea sentimentelor antisemitice.
Autoritățile de la București au promovat ideea că evreii erau agenți bolșevici. Aceasta a dus la o isterie antisemită tragică. Pogromurile de la Iași și Odesa, implicând armata română, sunt exemple relevante. Aceste acte au compromis ideea de Război Sfânt.
Nu este ușor să citim despre crimele descrise în cartea lui Grant T. Harward. Aceste nelegiuiri au avut loc în realitate, iar acceptarea acestora este dureroasă.
