Tunelul misterios din Hunedoara: o relicvă a epocii industriale
Tunelul din Hunedoara, vechi de peste un secol, este una dintre cele mai bine păstrate structuri feroviare din România.
Acesta face parte din fosta cale ferată minieră, folosită cândva pentru transportul minereului de fier în zonă.
Construcția tunelului a început în 1897 și s-a finalizat în anul 1900, având o lungime de aproximativ 800 de metri.
Traseul lega exploatarea minieră Ghelari de furnalul de la Govăjdia, fiind un simbol al vremurilor austro-ungare.
Tunelul este cel mai mare dintre cele trei tuneluri ale Căii Ferate Miniere Ardelene, un traseu impresionant.
Caracteristici unice ale căii ferate miniere
Calea ferată avea un ecartament îngust, fiind construită de companiile Gfrerer, Schoch și Grossmann.
Pe traseu, care măsura 16 kilometri, erau amplasate 16 poduri și șase viaducte impresionante.
Inițial, transportul era asigurat de locomotive cu aburi importate din Budapesta.
Ulterior, locomotivele fabricate la Reșița și București au preluat această funcție.
Tunelul săpat în munte are pereți căptușiți cu cărămizi și intrările armate cu piatră, fiind bine conservat.
Deși nu mai este funcțional, tunelul servește drept scurtătură către satul Govăjdia, situat în apropiere.
Această zonă este la câțiva kilometri de Castelul Corvinilor, un alt obiectiv turistic renumit.
Potențial turistic ignorat de autorități
Strategia de dezvoltare a Hunedoarei din 2011 menționa potențialul turistic al acestui traseu feroviar.
Autoritățile locale nu au sprijinit însă proiectele de reabilitare și includere în circuitul turistic.
„Calea ferată îngustă din Hunedoara este prima astfel de linie feroviară construită în Ardeal,” se preciza în document.
Voluntarii au încercat să transforme tunelul într-un muzeu și traseu turistic, dar inițiativele nu au fost susținute.
Infrastructura feroviară, incluzând șinele, podurile și haltele, s-a degradat semnificativ sau a dispărut complet.
