Neanderthalienii și utilizarea smoalei de mesteacăn
Toate culturile, indiferent de nivelul lor de dezvoltare, au folosit cleiuri, rășini și smoală din plante pentru diverse proprietăți. Neanderthalienii nu au făcut excepție. Aceștia foloseau smoala de mesteacăn ca adeziv pentru piesele litice și chiar ca agent de mestecat, posibil medicinal. Până acum, nu se știa cum obțineau aceștia smoala. Există două metode teoretice de obținere: una simplă, prin arderea scoarței de mesteacăn, și alta mai complexă, prin încălzirea anoxică a așchiilor de mesteacăn.
Implicații pentru evaluarea capacității cognitive
Metoda mai complexă implică încălzirea lemnului în absența oxigenului, astfel încât rășina să iasă fără a arde. Folosirea acestei metode are implicații semnificative asupra evaluării capacității cognitive a neanderthalienilor. Aceasta necesită un grad ridicat de organizare și practică. Un studiu realizat de Universitatea din Sevilla a descris o structură compatibilă cu aceste tehnici de încălzire anoxică.
Descoperirea unei structuri realizate de neanderthalieni
Structura descoperită este o simplă groapă, dar, datorită analizei amănunțite, a fost identificată ca o cameră de încălzire anoxică. Această descoperire a avut loc în Peștera Vanguard din Gibraltar, parte din Complexul Peșterilor Gorham, un sit UNESCO. Complexul a demonstrat din nou capacitatea de a păstra dovezi ale activităților umane din trecut.
Colaborare internațională pentru demonstrararea utilizării structurii
Pentru a ajunge la concluzia că structura a fost creată de neanderthalieni, au lucrat 31 de cercetători din 5 țări. Aceștia sunt specializați în 15 domenii, inclusiv paleobotanică, arheologie și geochimie. Fernando Muñiz de la Universitatea din Sevilla subliniază că neanderthalienii nu erau așa cum îi imaginează mulți. Aceștia aveau o capacitate cognitivă semnificativă.
Dovezi ale proceselor industriale
Cercetările arată că neanderthalienii stăpâneau procesele industriale de fabricare a rășinii ca adeziv. Acesta era folosit pentru fixarea vârfurilor de piatră pe mânerele sulițelor. Directorul săpăturilor, Clive Finlayson, explică faptul că metoda de obținere a rășinii a fost demonstrată prin arheologie experimentală.
Rășina obținută din rogoz spinos
Dovezile geochimice și polenul fosil sugerează că rășina provenea mai degrabă din rogoz spinos decât din mesteacăn. Uleiul de labdanum, obținut din roiniță, a fost utilizat până în secolul XX pentru parfumuri și medicamente, într-o metodă similară cu cea descrisă în acest studiu.
Proiectul internațional
Acest proiect a fost condus de Muzeul din Gibraltar, Universitatea din Murcia și Institutul Andaluz de Științe ale Pământului. Cu participarea Universității din Sevilla, acesta deschide noi oportunități pentru analiza structurilor similare în alte situri.
