Compromisul din 17 februarie 1867: Apariția unui stat artificial
În 1867, Austria și Ungaria au creat un stat artificial care a prelungit agonia Imperiului Habsburgic. În 1809, când Napoleon a invadat Viena, Habsburgii au încercat să influențeze pacea. Napoleon, lipsit de diplomație, a distrus un serviciu de ceai și a spus: „Imperiul vostru este o servitoare bătrână și surdă”. El a desființat Imperiul Romano-German, transformându-l în Imperiul Habsburgic.
Între 1809 și 1866, Austria a dorit să unească Germania sub conducerea Vienei. Însă, Prusia a luat un avantaj important în 1866. La bătălia de la Koniggratz (Sadowa), Austria a fost înfrântă.
Compromisul (Ausgleich) – Preliminarii
Cancelarul Otto von Bismarck a înfrânt Austria în 1866, apoi a impus unirea austro-ungară. A fost încă prieten cu Napoleon al III-lea, care nu i-a opus rezistență. Bismarck a obținut Veneția și a dat-o Italiei. În 1859, a numit un prinț german, Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, ca principe al României. Bismarck avea nevoie de securitatea granițelor Austro-Ungariei, între Rusia și Imperiul Otoman. Carpații și Dunărea aveau o importanță strategică pentru el.
Compromisul din 17 februarie 1867 – Reglementarea statului dualist Austro-Ungaria
Compromisul din 1867 a avut multiple avantaje pentru Germania și Austria. Cel mai important era că Viena elimina opoziția maghiarilor. Imperiul Austro-Ungar era divizat în două părți: Cisleithania și Transleithania. Armata avea să fie numită „regală și imperială” (K.u.K.). Aceasta includea armatele austriece și ungare, iar guvernul avea două adunări parlamentare. Împăratul devenea „rege apostolic al Ungariei”. Acordul a fost perfecționat pe 8 iunie 1867 și înregistrat în Constituție pe 21 decembrie 1867.
Românii, direct vizați de Ausgleich
Bismarck a anticipat intențiile ungurilor de a anula drepturile minorităților în Transleithania. Șvabii bănățeni, deși erau germanofoni, nu au mai putut folosi limba lor în școli și instituții. Compromisul a amânat implozia Imperiului Habsburgic până când Bismarck reglează conturile cu Rusia, Franța și Imperiul Otoman. Austria controla Dalmația, Cehia, Bucovina, părțile poloneze, Trieste și Fiume. În 1908, Austria a obținut Bosnia-Herzegovina.
Ungurii au fost reticenți în a aproba reformele militare din dorința de a păstra puterea. Diplomații austro-ungari, precum Gustav Kalnocky și Agenor Golukowski, au încercat să anuleze orice pretenție națională în Transleithania.
