Persoanele cu un nivel mai ridicat de educație și venituri îmbătrânesc mai lent și se confruntă mai rar cu boli asociate vârstei, comparativ cu cei cu un statut socio-economic scăzut. Aceasta este concluzia unui studiu realizat de cercetătorii de la University College London, publicat în revista Nature Medicine.
Studiul a analizat datele a peste 800.000 de participanți din patru proiecte de lungă durată. Statutul social a fost evaluat pe baza nivelului de educație, statutului social al părinților, nivelului de venit, poziției la locul de muncă și condițiilor din zona de reședință. Procesul de îmbătrânire a fost măsurat prin numărul de boli legate de vârstă și compoziția proteinelor din plasma sanguină.
Rezultatele au arătat că persoanele cu un statut socio-economic scăzut au o probabilitate cu 20% mai mare de a dezvolta boli asociate vârstei, comparativ cu cei din grupul cu statut înalt. După 15 ani, numărul de diagnostice legate de îmbătrânire în grupul cu statut scăzut era similar cu cel al persoanelor din grupul cu statut înalt după 20 de ani, sugerând un proces de îmbătrânire mai rapid în condiții nefavorabile.
Pentru anumite boli, riscul a fost și mai mare. De exemplu, persoanele cu venituri mici au avut un risc de două ori mai mare de a dezvolta diabet de tip 2, boli hepatice, cardiovasculare, cancer pulmonar și accident vascular cerebral, comparativ cu cele din grupul cu statut înalt.
Nivelul a 14 proteine din sânge a fost direct legat de statutul social al individului. Cercetătorii estimează că până la 39% din reducerea riscului de boli la persoanele cu statut social înalt poate fi explicată prin profilul favorabil al acestor proteine.
Studiul a mai arătat că îmbunătățirea statutului social pe parcursul vieții are un impact pozitiv asupra procesului de îmbătrânire. Persoanele care au crescut în condiții nefavorabile, dar au atins un nivel înalt de venituri și statut ulterior, au prezentat un profil proteic mai favorabil comparativ cu cei al căror statut social a rămas neschimbat.
Mecanismele exacte care leagă statutul social de îmbătrânire nu sunt încă pe deplin înțelese. Factorii posibili includ nivelul de stres, sănătatea mintală, expunerea la toxine și poluare, precum și stilul de viață – activitatea fizică, dieta, fumatul și consumul de alcool. Accesul la servicii medicale, cum ar fi controalele preventive, vaccinările și tratamentele la timp, joacă, de asemenea, un rol important.
