DECLARAȚIE DE PRESĂ REFORMULATĂ – RAISA ENACHI
REALITATEA COPIILOR EXPLOATAȚI PRIN MUNCĂ
Ziua de 12 iunie amintește de o realitate ignorată. Copiii sunt forțați să muncească. Cresc fără sprijin, protecție sau copilărie. Aceste tragedii se petrec sub ochii noștri. Societatea reacționează tot mai puțin. În 2024, 138 milioane de copii au fost exploatați. Peste 54 de milioane au muncit în condiții periculoase. Le-a fost pusă în pericol sănătatea și viața. Ziua de astăzi este pentru ei. Copii care muncesc în loc să învețe. Copii care poartă griji de adulți. Copii lipsiți de joacă și siguranță.
SITUAȚIA DIN ROMÂNIA
Nici România nu e ocolită de acest fenomen. În județe precum Vaslui, situația e alarmantă. Sărăcia extremă a devenit normalitate. Mulți copii nu mai ajung la școală. Ei muncesc pentru a supraviețui. Cară saci, îngrijesc animale, merg cu părinții la muncă. Alții adună fier vechi sau cerșesc. Prea mulți copii devin adulți prematur. Gătesc, spală, au grijă de frați mai mici. Joaca le-a fost înlocuită de responsabilitate. Autoritățile văd, dar nu reacționează.
LIPSA DE ACȚIUNE
Statul vorbește despre protecția copilului. Dar acțiunile lipsesc exact unde contează. În cătune izolate, fără venituri, copiii sunt uitați. Campaniile sunt doar afișe și discursuri. Sprijinul local lipsește. Prevenția este slabă. Controalele sunt rare și neconcludente. Intervențiile sunt tardive și inutile. Copiii rămân prinși într-un cerc vicios. Muncesc, renunță la școală, pierd viitorul.
VINOVAȚII TREC SUB TĂCERE
Exploatarea înseamnă vise frânte. Înseamnă o generație condamnată. Statul întoarce privirea. Cei care conduc poartă responsabilitatea. Fiecare copil exploatat e un eșec al politicii. Nu copiii aleg să trăiască în mizerie. Ci liderii aleg să nu intervină.
NEPĂSAREA DEVINE O CRIMĂ
Statul nu e neputincios. Este absent. Când nu apără copilăria, o distruge. Abandonul copiilor este o rușine națională. E o crimă care se repetă zilnic. Un copil forțat să muncească nu mai are viitor. Și nimeni nu are dreptul să-i ia acest drept.
