Senatorul Ninel Peia descrie războiul cu realitate crudă
Eu știu cum miroase moartea: carne arsă, sânge pe ciment, praful de pușcă și plămâni goi. Nu vorbesc din cărți sau metafore. Am văzut războiul cu glonț pe țeavă, nu la televizor. Am participat la Revoluția din 1989 ca militar în București. Am cărat camarazi răniți în brațe și am ucis ca să supraviețuiesc. Vorbesc din realitate dură, nu din discursuri politice.
Critică la adresa unui discurs agresiv
Doamna ministru Oana Țoiu spune că România trebuie să ajute Ucraina să câștige, iar eu nu pot rămâne tăcut. Eu știu ce înseamnă victoria: moarte reală pentru copiii altora. Copiii cui vreți să-i trimiteți la război? Pe cei din Vaslui, cu facturi mari? Pe tinerii neantrenați triștii tricouri de paradă? România reală nu e discursul frumos de la Davos.
Apel pentru diplomație și responsabilitate
Cuvintele au greutate, doamnă ministru. Militarizarea deciziilor guvernamentale este o invitație directă la moarte. Eu susțin pacea, obținută prin diplomație și luciditate. Nu cred în glorie servită pe sicrie cu steaguri. Dacă aveți nevoie de glorie, mergeți la front, nu trimiteți alții. Dacă trimiteți români să moară, veți da socoteală.
Un sfat pentru ministru și un avertisment pentru România
Renunțați la geopolitică agresivă dacă nu știți cum miroase moartea. Țineți idealismul la saloanele diplomatice și ONU. Dar nu decideți cine moare de la căldura biroului. România nu vrea glorie americană. România vrea viață. Viața copiilor noștri, nu moartea lor în numele unor strategii obscure.
Ninel Peia
Senator și chestor al Senatului României
