Într-o democrație funcțională, criticile venite din partea cetățenilor ar trebui să fie un semnal de alarmă, un ghid valoros pentru autorități. Din păcate, în comuna Lipovăț, județul Vaslui, realitatea este alta: primarul local pare să fi uitat că funcția publică înseamnă, înainte de toate, responsabilitate și deschidere față de cei care l-au ales.
Aurelian Dascăl, un locuitor al comunei, a publicat în luna mai a acestui an un video în care trage un semnal de alarmă privind starea deplorabilă a unui drum local. Alături de imagini grăitoare, mesajul său era clar și direct:
„Lipovăț, județul Vaslui. Alo domnul primar, cum credeți că merg dimineața copiii la școală? Lumină stradală nu mai avem. Personal, nici la cimitir nu te-aș pune om de curățenie, nicidecum primarul comunei.”
O exprimare poate dură, dar alimentată de realitatea din teren și de frustrarea unui cetățean care, în loc să vadă schimbări, vede indiferență. Ce a urmat? Nu o reacție administrativă, nu o anchetă sau un plan de intervenție, ci o încercare de intimidare. Aurelian Dascăl a primit o scrisoare oficială din partea primarului, în care i se invoca Legea nr. 61/1991, art. 2, alin. (1), care vizează tulburarea ordinii și liniștii publice.
Să fie exprimarea unei nemulțumiri o faptă contravențională? Sau vorbim, mai degrabă, de un abuz de putere și de o reacție disproporționată a unui edil care confundă funcția publică cu autoritatea absolută?
Critica nu este infracțiune. Este un drept.
Articolul invocat de primar se referă la acte precum „proferarea de injurii, expresii jignitoare sau amenințări cu acte de violență”. Însă mesajul lui Aurelian Dascăl, oricât de neconvențional formulat, nu conține o amenințare reală, ci exprimă nemulțumirea firească a unui cetățean afectat direct de lipsa infrastructurii și a condițiilor minime de trai în comunitate.
În loc să ofere explicații sau să ia măsuri, edilul a ales calea cea mai scurtă și cea mai dăunătoare pentru democrație: intimidarea.
Un semnal de alarmă pentru întreaga comunitate
Comuna Lipovăț nu are nevoie de tăcere impusă, ci de implicare și transparență. Drumurile impracticabile, lipsa iluminatului public și indiferența autorităților nu se pot ascunde sub preș cu amenințări și scrisori oficiale. O administrație eficientă nu se teme de critici, ci le folosește ca instrumente pentru a se îmbunătăți.
Îi reamintim domnului primar că oamenii nu cer minuni. Cer drumuri practicabile pentru copiii lor, cer lumină pe străzi, cer respect și, mai ales, dreptul de a spune lucrurilor pe nume. Într-un stat de drept, vocea cetățenilor nu se sancționează — se ascultă.
