Sfârșitul civilizației și lecțiile prăbușirilor istorice
Luke Kemp, academician la Cambridge, avertizează că toate civilizațiile și imperiile s-au prăbușit în cele din urmă. El le numește „Goliați”, pentru că par invincibile, dar cad din lăcomie nesustenabilă. Fiecare societate a urmat același tipar: inegalități uriașe, corupție, expansiune excesivă și distrugerea mediului. Aceste slăbiciuni interne le fac vulnerabile la dezastre naturale sau crize politice, transformând evenimente altfel gestionabile în lovituri fatale. Kemp subliniază că, paradoxal, unele prăbușiri au adus și beneficii locale, dar mereu cu prețul unor vieți pierdute.
Schimbările climatice și riscurile globale
Kemp atrage atenția că schimbările climatice actuale sunt de zece ori mai rapide decât cele din trecut. El amintește „Marea Moarte Permiană”, care a eliminat aproape 90% din viața de pe Pământ. În plus, inteligența artificială ridică riscuri fără precedent. În 2023, lideri din domeniu au avertizat că programele pot deveni ostile și periculoase pentru umanitate. Kemp avertizează că faptul că omenirea a evitat până acum un cataclism nu garantează că va scăpa pe viitor.
Scenarii posibile de colaps
Un scenariu real de prăbușire globală îl reprezintă distrugerea infrastructurii de comunicații și alimente. Kemp evocă Evenimentul Carrington din 1859, o furtună solară ce ar putea distruge astăzi sateliți, computere și rețele electrice. Probabilitatea unui astfel de eveniment este estimată la 20% pe deceniu, ceea ce înseamnă o șansă de 50/50 până la mijlocul secolului.
Cum se pregătesc miliardarii
Unii miliardari au deja planuri de supraviețuire. Peter Thiel și-a cumpărat o fermă în Noua Zeelandă și cetățenie locală, pregătindu-se pentru Apocalipsă. Sam Altman, CEO OpenAI, are un pact cu Thiel să fugă împreună acolo în caz de colaps. Există o industrie a buncărelor de lux, dotate cu piscine, ferme subterane și securitate militară. Sam Bankman-Fried a vrut chiar să cumpere insula Nauru pentru a crea un refugiu pentru elita financiară.
Țările dezvoltate vs. țările sărace
Kemp arată că țările bogate ar fi primele lovite dacă industriile s-ar opri, deoarece depind de importuri. Agricultura globală ar scădea drastic: grâul, orezul și porumbul s-ar reduce cu 75% în marile economii. Africa, unde fermierii folosesc puține substanțe chimice, ar fi mai puțin afectată. Totuși, schimbările climatice pun presiuni uriașe: până în 2070, două miliarde de oameni ar putea trăi în regiuni cu temperaturi extreme. Acest fenomen ar duce la migrații masive și la pierderea terenurilor agricole.
