Oieritul românesc, la limită
Ion Trăilă, crescător de oi din Călimănești, județul Vrancea, vinde o parte din animale pentru a supraviețui. La 70 de ani, oierul spune că subvențiile insuficiente, costurile crescute și lipsa forței de muncă pun meseria în pericol. Ion Trăilă crește oi din copilărie, meserie moștenită din familie. În prezent, mai are aproximativ 600 de capete din rasele Țigaie și Cărăbașă, în anii buni turmele ajungeau la 1.400 de oi. Acum trebuie să reducă efectivul cu 200 de oi, vândute la aproximativ 200 de euro fiecare. Nu renunță din dorință, ci din cauza situației economice dificile.
Costuri și pășuni
Una dintre cele mai mari probleme este costul pășunilor. Familia deține teren propriu, dar exploatează și 56 de hectare concesionate. Chiria pentru aceste suprafețe a crescut mult și depășește valoarea subvențiilor. Ion Trăilă trebuie să scoată bani din buzunar pentru a pășuna animalele. Vara, oile sunt mutate la munte, în zona Oituzului, ceea ce implică cheltuieli și efort suplimentar.
Producție și venituri
Anul trecut a fost unul bun la miei și produse lactate. Ion procesează singur laptele în propria brânzărie, producând telemea. Fiecare oaie produce aproximativ 20 de kilograme de brânză, vândută între 30 și 50 de lei pe kilogram. Mieii au fost vânduți direct din fermă, în special cumpărătorilor arabi, la prețuri de 15–18 lei pe kilogram. Taxele, chiriile și lipsa sprijinului fac activitatea tot mai dificilă. Forța de muncă este aproape inexistentă, ferma fiind susținută în mare parte de familie.
Familia și viitorul fermei
Unul dintre fii este medic veterinar, altul lucrează în agricultură, iar cel mai tânăr, întors din străinătate, ajută la creșterea oilor. În sezonul de fătări, se așteaptă la peste 500 de miei de la aproximativ 400 de oi, mulți făcând gemeni sau tripleți. Ion Trăilă ia în calcul reducerea efectivului și trecerea la creșterea vacilor Angus pe termen lung. „Oieritul e viața mea. Atâta timp cât familia e lângă mine, mai merg un an, apoi încă unul”, spune crescătorul. Fără subvenții corecte, pășuni accesibile și respect pentru muncă, oieritul riscă să devină doar o amintire.
