Am fost și încă mai sunt un individ curios și cu apetit pentru meșterit, așadar nu-i de mirare că am ajuns inginer. N-am făcut Electronica pentru că era la modă, chiar mi-a plăcut, am descoperit-o prin clasa a V-a, la Casa Pionierilor. În toamnă fac 50 de ani de când nu am avut weekend, concedii, căci mi le-am petrecut aproape toate în laborator.
Apropiat fiind de mai toate științele exacte am aflat că există reguli și am învățat să le respect.
De exemplu a turna acid în apă, vs apă în acid …
Sau a prepara maioneză, căci și acolo sunt reguli.
Acum, faptul că noi românii suntem grozavi și scăpăm adesea prin a nu le respecta nu trebuie să fie un titlu de mândrie, nici să devină o regulă.
Alaltăieri coboram niște antene satelit de pe bloc.
Lângă mine lucrau cei cu anveloparea. Bineînțeles că au tăiat cu flexul o scară încastrată în perete și din cauză că n-au asigurat-o a căzut și i-a spart capul unuia. Care evident că nici nu purta cască.
Vina mea, ca veniseră fară disc la flex și le-am dat de la mine. Doamne în ce hal arată o echipă de constructori în ziua de azi! Zici că sunt cerșetori!
Zăceam într-un salon la un spital, după operație.
Abundență de pansamente, dezinfectanți, perfuzii.
Priveam cum o tânără, cu o lavetă obosită trecea din salon în salon și înmuind cârpa în apă ștergea chiuveta, apoi polița oglinzii, la final și robinetul.
Deci tot ce ajungea în chiuvetă, migra pe robinet, apoi pe mâinile noastre, imaginația pentru restul.
Dacă influențați de titlu o să ziceți că secvența corectă este robinet, poliță, chiuvetă vă înșelați.
Nu trebuie folosită aceeași lavetă, mai mult, și laveta trebuie schimbată dintr-un salon într-altul.
Certând-o pe fată aflu că până și cârpa aia e a ei de acasă, fiind proaspăt angajată n-a primit de la spital materiale și nici vreun instructaj special.
Dar noi cheltuim pe pansamente scumpe. Fără să respectăm întreg pachetul de prevenție. Practic, cei mai buni chirurgi se chinuie să-ți salveze viața ca apoi să mori de nozocomiale, dintr-o prostie.
Iar asta vine tot din educație, nu spun școală, căci educația o include. Suntem ca ăla de la CFR care ieșit la pensie n-a știut de ce bătea cu ciocanul.
Vrem spitale regionale mamut doar pentru capital electoral și eventual ceva șpagă din contractare.
Cu șanse mari să devină hoteluri pe perioada iernii pentru oamenii săraci și implicit focare de infecții. Dar ne trebuie, că primim bani europeni.
Mor când aud trompetele mediatice că uite, am primit 100 de miliarde EUR și am plătit doar 32!
Practic 68 de mld în 17 ani, 4 mld pe an, cam cât pierdem din închiderea capacităților pe cărbune anual, ca să cumpărăm curentul lipsă produs tot din cărbune, 300 km mai încolo. Bine că s-a trezit și Burduja cu sloganul ordinii corecte a strategiei energetice: disponibilitate, preț, protecția mediului
Și pot justifica încă de 100 de ori cele 4 miliarde.
Am scris, nu asta înseamnă UE, că „ne dă” ca la milogi, e o retorică grețoasă. Cum este și „așa ne zice UE”. Păi noi nu suntem în UE? Vedeți cum subliminal ne-am poziționat în afară? Chiar și cei autointitulați pro-europeni? Sau „Europa cu două viteze”. Păi odată ce discuți și acuzi discriminarea nu cumva validezi conceptul de doua viteze?
De fapt nu există o împărțire discretă a vitezelor. Mărimea e continuă, unii merg mai repede, alții mai încet. Iar noi mergem mult mai încet din vina noastră, nu din vina lor. Mă rog, nu numai din a lor.
Ce se merită discutat și revenim la titlul postării este idea de secvențiere, de propagare. Iar aici nu putem să nu ținem cont de mecanismele naturale.
Aceste mecanisme pot fi privite ca piesele unui LEGO, existente pe masă, din care noi trebuie să asamblăm o mașinărie care să scoată la capăt o concluzie. Și nu trebuie să ne mire că, fatidic, de fiecare dată când așteptăm o bicicletă sosește o mitralieră. Căci cu aceleași ingrediente, aceleași personaje, aceleași condiții de mediu, ce aștepți?
Exemplu: dacă luăm niște măsuri de ieșire din criză, cine credeți că ies primii, noi sau nemții?
Dacă se vor împărți bani, cine credeți voi că vor fi privilegiații? Invers, dacă trebuie să mergem la război, care vor murii primii? Noi, la margine de imperiu. Și până să ajungă conflictul la Viena fiți siguri ca o să negocieze oferind ceva. Pe noi!
Parcă-l văd pe prietenul meu globalist, profesor la ASE încolțindu-mă, că noi primim bani de la UE, pe când ei dau. Așa e și așa va fi cât timp balanța de plăți le va fi favorabilă, cu alte cuvinte ei ne vor vinde nouă mult mai mult decât le vindem noi lor.
Dacă acest dezechilibru se va întoarce împotriva lor fiți siguri că ne vor face net contributors în UE.
Căci asta e secvență corectă, cel ce beneficiază trebuie să întrețină procesul. Ceilalți nu au interes!
Sunt legi economice simple. Tot în secvență, de data asta temporală, un proces dovedit benefic în timp trebuie protejat. Și cum faci ca una din rotițe să nu înceapă să se învârtă invers și să-ți vândă gaz scump? I-l iei, prin măsuri de „liberalizare”.
Și ce faci dacă în continuare rotița, care din lipsă de ulei începe să se gripeze și se obrăznicește?
Nu cere mult, doar un strop de ulei, să nu moară.
Îi iei și uleiul, o scoli la 6 dimineața din somn pe motiv că a cerut ulei și o obligi să-l accepte pe noul ei șef: nisipul! De fapt o lași să aleagă între nisipul de râu și nisipul de mare, că e democrație.
Suntem ca într-un joc cu sumă nulă. Dacă unul câștigă, cel puțin unul de la masă pierde. Și nici măcar nu suntem într-un proces izolat adiabatic, căci corabia ia apă, adică per total toti pierdem. Așadar din disperare unii vor vrea să câștige sau piardă cât mai puțin și asta se va întâmpla doar în detrimentul cuiva. Și cine-i candidatul de serviciu?
Nu se va sacrifica neamțul, nici francezul pentru noi. E ca la lichidare: primul se îndestulează Statul apoi Banca, dacă mai rămâne ceva iau și creditorii
De obicei nici Banca n-apucă să recupereze tot …
Încă 6-7 ani de plan Ciolacu +Ursula =Love pentru normalizare a deficitului plus 1.5% pentru război va falimenta țara. Datoria va ajunge 100% din PIB.
Trebuie să coborâm urgent, în maxim 2-3 ani la deficitul de bună practică, să reducem inflația la sub 3%, să revizuim redevențele, căci povestea cu naționalizarea e o iluzie când n-ai bani de pensii. Să motivăm antreprenorii, să facem reforme ale Statului. Adică vreo 500.000 dintre noi să se apuce de muncă. Dacă vrem să mai avem o țară.
Pentru cei paranoici aflați că nu mă plătește Putin să militez împotriva risipei de 800 miliarde. Acești bani trebuie cheltuiți din restructurări bugetare, nu din împrumuturi generatoare de inflație și sărăcie.
Și ce-ar fi să începem cu Bruxelles-ul, așa un 30%?
Altfel vom muri de frig și foame undeva printr-un colț de Uniune, înfășurați într-un steag albastru.
Doru Petrescu
