Politici fiscale în vremuri de criză
România trece printr-o perioadă marcată de instabilitate economică și crize succesive. Crește neîncrederea între cetățeni și stat. În acest context, autoritățile propun noi măsuri fiscale. Acestea nu sprijină dezvoltarea, ci descurajează munca și economisirea. Printre ele: taxa de solidaritate, dublă impozitare și impozitul progresiv. Aceste inițiative nu aduc soluții reale. Ele agravează problemele structurale ale economiei.
Taxa de solidaritate – moralitate de fațadă
Taxa este promovată ca mijloc de redistribuire echitabilă. În realitate, penalizează performanța într-o economie sufocată. Mediul privat devine ținta unei administrații ineficiente. În loc să încurajeze valoarea, statul descurajează performanța. Risipa bugetară este mascată sub lozinci de solidaritate. Lipsa reformelor este camuflată cu măsuri abuzive.
Taxarea tranzacțiilor – impozitare dublă legalizată
Fiecare tranzacție devine mai scumpă și mai greoaie. Măsura pare o căutare disperată de bani. Se ignoră impactul negativ asupra economiei. Afacerile sunt împinse spre evitarea legii sau migrarea capitalului. Taxarea multiplă încalcă principii fiscale moderne. Se distruge neutralitatea și echitatea sistemului fiscal.
Impozitul progresiv – descurajarea muncii
Impozitul progresiv este prezentat drept just, dar este profund inechitabil. Afectează negativ tocmai oamenii activi și inovatori. Munca intensă, investiția și riscul sunt penalizate. Mesajul transmis: mai bine nu muncești decât să fii taxat excesiv. Se stimulează pasivitatea și asistarea, nu crearea de valoare.
Consecințele politicilor fiscale actuale
Măsurile propuse au efecte periculoase:
Scade motivația pentru muncă și inițiativă.
Crește evaziunea fiscală și economia subterană.
Capitalul și profesioniștii pleacă în alte state.
Economia încetinește pe termen lung.
Societatea devine polarizată, iar discursul public se radicalizează.
Soluții reale pentru dezvoltare
România are nevoie de o reformă fiscală autentică. Trebuie să evităm cârpelile populiste și să acționăm ferm. Printre măsurile necesare:
Reducerea birocrației și digitalizarea ANAF.
Colectarea eficientă a taxelor deja existente.
Stimularea investițiilor și a antreprenoriatului.
Crearea unui cadru fiscal simplu și predictibil.
Reducerea cheltuielilor bugetare inutile.
Desființarea instituțiilor redundante sau ineficiente.
Creșterea redevențelor pentru resursele naturale.
Un stat partener, nu punitiv
Așa-zisele „măsuri de solidaritate” conduc la stagnare și dependență. Ele slăbesc inițiativa și profesionalismul. România nu va progresa pedepsindu-și oamenii valoroși. Avem nevoie de un stat partener, nu opresiv. Este timpul să stopăm risipa și să valorizăm omul activ și creativ.
