Copilăria Elenei Cuza și originea boierească Elena Cuza s-a născut la 17 iunie 1825, la Iași, fiind fiica lui Iordache Rosetti și a Ecaterinei Sturdza. Provenea dintr-o familie boierească cu ramificații importante. Copilăria și-a petrecut-o la conacul din Solești, unde a primit o educație aleasă. Continuarea formării sale a avut loc la Miclăușeni și apoi la Șcheia, la colegiul unchiului ei. La 14 ani pleacă la Iași, unde intră în cercuri culturale. Aici îl cunoaște pe Alexandru Ioan Cuza.
Căsătoria cu Alexandru Ioan Cuza și diferențele de caracter Elena și Cuza se căsătoresc în 1844, la Solești. Elena era retrasă și modestă, iar Cuza extrovertit și carismatic. Se mută la Galați, dar Elena duce o viață solitară. În 1848, Cuza este arestat, iar Elena face eforturi extraordinare pentru a-l salva, inclusiv amanetându-și bijuteriile.
Domnia și infidelitățile soțului După numirea lui Cuza ca domnitor, Elena devine Prima Doamnă a României moderne. Infidelitățile lui Cuza, mai ales relația cu Maria Obrenovici, o afectează profund. Elena părăsește țara timp de trei ani, dar revine transformată în 1862. La revenire, preia cu hotărâre rolul de soție domnitoare.
Activitatea filantropică și rolul de mamă adoptivă Elena inițiază acțiuni caritabile importante, inclusiv înființarea Azilului „Elena Doamna”. Acceptă să încălzească casa cuza cu fiii adoptați ai lui Cuza, Alexandru și Dimitrie. Deși umilită, rămâne dedicată familiei și binelui public. Vizitează instituții, organizează baluri și sprijină educația fetelor.
Abdicarea lui Cuza și exilul Cuza abdică în 1866. Elena rămâne alături de el, împreună cu copiii adoptați. Se stabilesc la Heidelberg, unde Cuza moare în 1873. După moartea lui, Elena locuiește la Paris, apoi la Ruginoasa. În 1888, Dimitrie se sinucide. Alexandru moare în 1889, iar Elena este marginalizată de nora sa.
Ultimii ani și moartea Se retrage la Piatra Neamț, trăind modest, dar continuând activitățile caritabile. Donează fonduri spitalelor, școlilor și bisericilor. Sprijină ridicarea de monumente și dezvoltarea învățământului. Moare la 2 aprilie 1909, fiind îngropată la Solești. Nicolae Iorga o numește „femeia ideal de bună și de modestă”. Istoricul Xenopol o descrie ca sfântă a neamului românesc, model de dăruire și sacrificiu.
