Republica Moldova pare din nou prinsă în menghina unui joc de interese obscure, iar în centrul acestuia se află un personaj devenit deja notoriu în ambele state românești: Vasile Costiuc. Cunoscut inițial ca activist civic și lider al partidului marginal Democrația Acasă, Costiuc a devenit în ultimii ani principalul aliat al liderului AUR, George Simion, în Republica Moldova. Însă o analiză atentă a traiectoriei acestuia dezvăluie o rețea de conexiuni periculoase: de la sprijinul declarat al AUR, până la colaborări cu oamenii lui Plahotniuc, Ilan Șor și cercuri apropiate de serviciile secrete ruse.
Ce face un partid parlamentar românesc în toată această ecuație? De ce susține activ, pe teritoriul unei țări suverane, o structură politică implicată în relații directe cu actori care au capturat statul moldovean timp de un deceniu?
Capitolul I: Costiuc – omul lui Simion
Începând cu 2023, Vasile Costiuc a început să apară tot mai frecvent la evenimentele organizate de AUR în România. George Simion l-a prezentat public drept “un frate unionist” și partener de luptă politică, iar retorica lor comună despre „unirea cu România” a fost folosită pentru a masca o agendă profund diferită: influențarea alegerilor din Republica Moldova și consolidarea unei rețele de control paralel, sub pretextul „identității naționale”.
Potrivit unor surse politice de la Chișinău și București, colaborarea dintre AUR și Costiuc a fost mai mult decât o simplă susținere ideologică: susținători ai AUR au fost trimiși în Republica Moldova în campanii neoficiale, au organizat proteste, au distribuit materiale electorale și au contribuit la campaniile online care promovau Democrația Acasă. Totul sub radar, fără acte oficiale, fără supraveghere, fără responsabilitate.
Începând cu 2024, Vasile Costiuc a schimbat brusc direcția politică. Din „unioniștii verzi” ai AUR, a trecut la parteneriate cu personaje din fostul regim Plahotniuc, liderul informal care a capturat statul moldovean în perioada 2014–2019.
Capitolul II: De la Simion la Plahotniuc
Potrivit documentelor interne ale unor partide pro-europene din Chișinău consultate de redacția noastră, Costiuc a început să apară în cercuri de influență controlate de exponenți ai vechiului regim oligarhic. Mai mult, în mai multe înregistrări audio și video apărute pe canale Telegram apropiate de serviciile moldovenești, Costiuc este surprins în discuții cu persoane cunoscute drept interpuși ai lui Plahotniuc, dar și ai lui Ilan Șor — oligarhul fugar condamnat pentru implicarea în „furtul miliardului”.
Capitolul III: Rețeaua Șor – Costiuc – serviciile ruse
După dizolvarea partidului Șor de către Curtea Constituțională a Moldovei, rețeaua acestuia s-a reorganizat sub alte denumiri și interpuși. Unul dintre aceștia ar fi, potrivit anchetatorilor din Chișinău, chiar Vasile Costiuc. În 2025, Democrația Acasă a participat la proteste organizate în comun cu formațiuni precum Renaștere, Şansă și Victoria, toate suspectate că sunt sateliți ai rețelei ruse-oligarhice.
Surse din cadrul Serviciului de Informații și Securitate (SIS) din Republica Moldova confirmă existența unor anchete active privind colaborarea lui Costiuc cu agenți de influență ruși, în special în contextul organizării de evenimente și mobilizări anti-guvernamentale finanțate din surse externe.
Ce este și mai grav — și ignorat aproape complet de instituțiile din România — este că această rețea beneficiază de sprijin logistic, financiar și mediatic din partea AUR. Parlamentari români, plătiți de contribuabilii din România, sprijină de facto o rețea de destabilizare a unui stat vecin, democratic și pro-european. Aceasta este o chestiune de securitate națională, nu doar de etică politică.
Capitolul IV: Tăcerea periculoasă a Bucureștiului
De ce tace Bucureștiul? Cum este posibil ca un partid parlamentar, activ în politica externă neoficială, să susțină o rețea cu ramificații oligarhice și posibile legături cu serviciile secrete ale unui stat ostil precum Rusia? Ce face Serviciul Român de Informații? Ce face Ministerul de Externe? Unde este Comisia de control parlamentar?
Într-un moment în care Republica Moldova este o piesă-cheie în ecuația de securitate a flancului estic NATO și UE, pasivitatea autorităților române în fața acestor interferențe este fie o dovadă de neputință, fie un semn al complicității.
Concluzie: Pericolul unei rețele hibride
Cazul George Simion – Vasile Costiuc nu este o simplă poveste de politică oportunistă. Este exemplul perfect al modului în care naționalismul radical, oligarhia coruptă și influența rusă pot lucra împreună, sub masca “patriotismului”, pentru a destabiliza instituții, manipula alegeri și slăbi democrații fragile.
Pentru Republica Moldova, această rețea reprezintă o amenințare directă la suveranitate. Pentru România, este un test de luciditate politică și de responsabilitate democratică. Dacă nu-l tratăm cu seriozitate acum, prețul ar putea fi plătit nu doar la Chișinău, ci și la București.
