Raisa Enachi a criticat dur ipocrizia guvernului și modul în care proiectul „România educată” există doar pe hârtie, în timp ce realitatea este marcată de austeritate și inechitate. Deputata arată că, în timp ce studenții, pensionarii și categoriile vulnerabile sunt sacrificați prin tăieri și lipsă de sprijin, subvențiile pentru partide continuă nestingherite. Ea amintește că doar în ultimii cinci ani, un singur partid a încasat 115 milioane de lei de la stat, bani promiși să nu fie folosiți, dar niciodată returnați.
Afaceri pe bani publici și promisiuni goale
Enachi acuză guvernul că tolerează afaceri pe bani publici, scheme de sifonare și proiecte fictive care scapă mereu de control. În schimb, comunicarea este impecabilă, promisiunile frumos împachetate, dar implementarea lipsește cu desăvârșire. Nu lipsesc soluțiile reale pentru educație, sănătate și dezvoltare, ci voința politică de a le aplica. În timp ce pensiile speciale și privilegiile din vârful sistemului rămân intacte, tinerilor li se recomandă să muncească part-time ca să-și plătească studiile. Această realitate, spune Enachi, nu este o fatalitate, ci o alegere cinică a guvernanților.
O gaură bugetară plătită de cei cinstiți
Deputata subliniază că pentru „gaura bugetară”, creată de guvern prin politici greșite, soluția găsită este mereu aceeași: creșterea taxelor pentru românii care muncesc cinstit. Ea avertizează că ar putea urma și tăieri în programele Anghel Saligny sau PNDL, în timp ce canalele prin care se scurg bani publici către clientela politică rămân intacte. În viziunea sa, problema nu este incapacitatea guvernului, ci lipsa voinței de a face ceea ce este corect pentru cetățeni.
Apel la responsabilitate civică
Raisa Enachi încheie mesajul cu un apel către români, îndemnându-i să fie mai buni și mai responsabili decât clasa politică actuală. Ea cere ca greșelile și neputințele de astăzi să nu fie lăsate moștenire generațiilor viitoare. În schimb, românii ar trebui să inspire prin dorința de a lăsa lumea mai dreaptă decât au găsit-o. Deputata consideră că schimbarea nu vine din lozinci, ci din implicarea oamenilor onești care refuză să accepte stagnarea.
