Ipocrizia politică atinge cote alarmante, iar românii plătesc nota de plată. În doar opt luni, partidele parlamentare au încasat 150 de milioane de lei din bani publici. În același timp, cetățenii se confruntă cu scumpiri galopante, austeritate și lipsa serviciilor de bază. În loc de responsabilitate, vedem doar minciuni frumos împachetate în promisiuni de reforme și principii. Guvernul și-a asumat cinci proiecte de lege, fără dezbatere, mascând abuzul de putere în așa-zisa eficiență.
Opoziția care mimează indignarea
Ceea ce șochează și mai mult este reacția opoziției. Partidele AUR, SOS România și POT au depus patru moțiuni, dar au evitat exact cea mai importantă: moțiunea împotriva pensiilor speciale. Această absență ridică o întrebare legitimă: pe cine protejează? În loc să fie vocea poporului, opoziția s-a dovedit o simplă piesă într-un joc de interese comune. Este ușor să strigi în piață, să te afișezi cu pancarte și să faci spectacol la televizor. Dar când vine momentul acțiunii reale, când trebuie demonstrat caracterul, opoziția preferă tăcerea.
România prinsă între austeritate și privilegii
Cetățenii văd cum li se cer sacrificii zilnice, în timp ce privilegiile politicienilor rămân neatinse. Guvernul lovește cu austeritate, iar opoziția mimează lupta. Astfel, în loc să existe o dezbatere democratică autentică, românii asistă la un teatru absurd unde actorii principali sunt uniți doar de interesele lor. Declarația Raisei Enachi scoate la lumină această realitate crudă: o clasă politică care trăiește pe spatele poporului și o „opoziție” care joacă doar de decor.
