Cuvintele sunt mai mult decât simple sunete, ele pot construi punți sau pot ridica ziduri între părinți și copii. Într-o postare recentă pe rețelele sociale, Urania Cremene atrage atenția asupra puterii nemărginite a felului în care alegem să vorbim cu cei mici. Ea descrie un scenariu simplu, dar extrem de relevant: momentul în care copilul revine acasă cu pachețelul neatins. Pentru mulți părinți, prima reacție este frustrarea și reproșul, dar educatoarea subliniază că aceste clipe sunt decisive pentru încrederea și legătura dintre părinte și copil. Alegerea cuvintelor poate deschide sau închide dialoguri esențiale pentru dezvoltarea emoțională a copiilor.
Puterea cuvintelor în relația părinte-copil
Urania Cremene explică faptul că un reproș aspru, precum „iar n-ai mâncat la școală?”, creează distanță și închidere. În schimb, o formulare empatică de tipul „văd că nu ai apucat să mănânci, s-a întâmplat ceva?” invită copilul să se deschidă și să împărtășească ce a trăit. Dincolo de mâncare, pot fi probleme mai adânci: o ceartă cu un coleg, anxietatea pentru un test sau o neliniște ascunsă.
Astfel de situații arată cât de ușor putem rata ocazia de a înțelege ce simt copiii noștri atunci când alegem tonul greșit. Cremene subliniază că fiecare moment tensionat este o alegere: să judeci sau să înțelegi, să pedepsești sau să sprijini, să ridici vocea sau să deschizi inima.
Mesajul de fond și invitația la reflecție
Copiii nu au nevoie de reproșuri suplimentare, pentru că provocările lor zilnice sunt deja numeroase. Ei au nevoie de părinți care să îi vadă, să îi înțeleagă și să îi susțină cu empatie și răbdare. De fiecare dată când alegem varianta empatică, construim o temelie solidă pentru încrederea copilului nostru și pentru o relație sănătoasă. Postarea Uraniei Cremene nu este doar un sfat pentru părinți, ci un apel la conștientizare: fiecare cuvânt rostit contează și poate influența viitorul copiilor noștri.
