În șaizeci de ani de viață, am văzut multe. Unele le-am înțeles corect, altele parțial, iar la unele mai lucrez. Multe le-am abandonat, fiindcă mă depășesc. Sunt un om educat, îmi cunosc limitele. Nu-mi place să-mi dau cu părerea pe subiecte la care nu mă pricep. De obicei, sunt consumat de îndoieli, dar de data asta, mă bazez pe instinct și pe rațiune. Și pe o serie de informații pe care, ca și voi, le-am adunat din curiozitate.
Să revenim la subiect: denunțul lui Coldea. E puțin probabil ca „binomul” să nu fi prevăzut acest scenariu. S-au pregătit, desigur, cu mai multe planuri. O situație fluidă, colectarea continuă de atuuri pentru o aterizare lină. Gândiți-vă: dacă politicul voia să iasă de sub fusta serviciilor, acum era momentul. Se urca pe valul de oportunitate și zdrobea sistemul printr-un gest simplu: o lege care interzice ofițeri în politică și presă, o lege care interzice firme sub controlul lor și 10 ani de „abstinență” după pensionare. Aaa, și interzicerea „consultanței” din obiectul de activitate. Pensia aia de 20-30.000 lei tocmai pentru asta a fost inventată, să compenseze lipsa unor drepturi.
Iohannis tace, Ciolacu ne spune că justiția trebuie lăsată să-și facă datoria. Grețos. Păi, nu voiai să faci curățenie în justiție, nene Ciolacule? Ne mulțumim cu doi-trei tiriplici dați în gât? Coldea, cooperând, să-și îndulcească pedeapsa? Dovezile împotriva lui sunt „circumstanțiale”. Dacă primea arest preventiv, sistemul dădea un semnal, încurajând denunțurile. Așa, oamenii și-au zis: stai că e de formă, nu ne riscăm.
Presa e ruptă în două: unii mușcă de formă, alții latră în gol. Plus o grămadă de nechemați în studiourile TV, dându-și cu părerea fără să schimbe nimic. Sistemul funcționează în inerție, face ce a fost dresat să facă. Cei de la parter adună informații, cei de la etaj stau cu lesa legată de gât, târând capătul pe asfalt, să-l apuce cineva, să se facă utili stăpânului.
Coldea a vândut de mult dosarele, stick-urile și rețeaua. Beneficiarul nu-i intern. Are în continuare control prin poziția soției. Știați că șeful te trimite la poligraf să verifice dacă mai ești loial? O bifă pusă nașpa pe formular și ești pa din servicii. Căci puțini știu să interpreteze o evaluare de rea credință.
Securiștii îi dețin pe politicieni. Dețin presa, ANAF-ul, au oameni peste tot. Indirect, ne dețin și pe noi. Până și avocați faimoși, foști procurori, colectează informații pentru binom, tapându-i elegant de bani pe clienți.
Mi-aș fi dorit să văd măcar o voce din CSM sau un magistrat cerând lista celor ce au colaborat cu binomul. Nimic. Mulți au fugit în pensionări anticipate. Suntem o națiune de lași, iar cea mai puternică revoltă poate fi doar delațiunea, doar când ne afectează.
Mai e vreun bărbat prin structurile din Serviciile de Informații? Prin Parlament, presă? Să fie Anca Alexandrescu singurul „bărbat”? Sau doar vârful vreunei facțiuni ce a urmărit schimbarea conducerii și predarea cheilor altor asupritori? Toată lumea tace, lăsând lucrurile să se întâmple „de la sine”. Nu apare nici o voce în disonanță cu criticii, care rumegă aceleași informații, documente Word scăpate de la DNA, cu tot cu CNP-urile inculpaților.
Nu cumpăr circul ăsta ieftin, căci lipsesc multe piese din peisaj. Ce a căutat Hidec la Ambasada SUA înainte să meargă la DNA? Odată acceptat conceptul de Stat Paralel și „binom”, unde este Luluța, cealaltă jumătate a binomului? Sau nu vrem să-i stricăm șansele la președinție?
Să cred că toate anchetele se fac discret, cu profesionalism? Nope! E un alt circ la care asistăm, luați de proști. La corporații, când se dau mii oameni afară, pleacă imediat cu o valiză de bani și CEO-ul ce a făcut restructurarea. Așa și cu Coldea. Dispare el, dispare și problema. Și mergem liniștiți la locurile noastre.
Cine va avea curaj să-l condamne pe Generalul Negru cu executare? Când omul are în buzunar și genele consumului tău de pornhub? Ne-au făcut și de data asta, ca la Revoluție, ca la mineriade. Ne vor mai servi în mass-media ceva să abată atenția de la alegeri.
Îmi pare rău, dar eu nu mai înghit „apă de ploaie”. Lipsesc multe puzzle-uri din peisaj, iar adevărul e mai complex decât ne place să credem. Deci, să nu ne lăsăm păcăliți de aparențe și să fim mai critici. Poate, într-o zi, vom reuși să vedem dincolo de cortina acestui teatru absurd.
