LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu – 6 iunie: Debarcarea Aliaților în Normandia
La data de 6 iunie 1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a început „Debarcarea din Normandia”, cea mai mare operațiune de debarcare din istorie. Sute de mii de soldați aliați au traversat Canalul Mânecii din Anglia în Franţa, în cadrul „Operațiunii Overlord”. Invazia din Normandia a început cu acțiuni aeropurtate ale trupelor de parașutiști și atacuri masive ale aviației și artileriei navale aliate, în noaptea de 5 spre 6 iunie 1944. În dimineața zilei de 6 iunie, a fost declanșată acțiunea de debarcare pe plajele Normandiei, cu ajutorul a peste 6.900 de vase, sub comanda amiralului Bertram Ramsay, care fusese implicat și în debarcările din Africa de Nord și sudul Italiei.
Proiectul debarcării în Normandia a fost aprobat la întâlnirea de la Quebec din august 1943 dintre Churchill și Roosevelt. Acesta a fost unul dintre cele mai bine păstrate secrete din timpul războiului, prevăzând debarcarea pe un front extins de aproape 80 km. Planul prevedea ca trupele americane să debarce pe plajele Omaha și Utah, iar forțele britanice și canadiene pe plajele Gold, Juno și Sword.
Crucial pentru succesul operațiunii „Overlord” era sprijinul unităților de aviație sub comanda generalului Carl Spaatz, care avea sub conducere Armata 3 din Royal Air Force, cu 1514 bombardiere grele, și Armata 8 Americană, cu 2578 de bombardiere standard. De asemenea, forțele strategice ale debarcării erau completate de forțe aeriene tactice, formate din două armate aeriene (una americană și una britanică), cu peste 3500 de avioane de vânătoare. În total, numărul unităților aeriene care au sprijinit invazia s-a ridicat la aproape 9000 de avioane.
De cealaltă parte a Canalului Mânecii, germanii erau complet dezorientați. În seara de 5 iunie 1944, șeful Serviciului Informații al Armatei XV germane, locotenent-colonelul Meyer, a auzit în cadrul unei transmisiuni BBC cea de-a doua strofă a poeziei „Chanson d’automne” (Cântec de toamnă) de Paul Verlaine. Deși știa că poate fi semnalul pentru o invazie aliată, a considerat că vremea proastă nu permitea un astfel de atac. Drept urmare, germanii nu s-au alarmat, cu atât mai mult cu cât comandanții responsabili de „Zidul Atlanticului” au „strălucit” prin absență. Hans von Salmuth, comandantul Armatei XV, era la vânătoare, Friedrich Dollmann, comandantul Armatei VII, se găsea în Rennes, iar Erwin Rommel, comandantul apărării germane de pe coasta Atlanticului, se afla în Germania, la aniversarea soției sale.
Primii care au atins pământul Franței au fost parașutiștii din Divizia 6 aeropurtată britanică, care au acoperit plaja Sword din flancul stâng al aliaților, în timp ce două divizii de parașutiști americani au protejat zona plajei Utah din flancul drept. La sfârșitul zilei de 6 iunie, vasele aliate au reușit să debarce peste 150.000 de soldați pe plajele din Normandia. Succesul aliaților a fost datorat în mare măsură lipsei de reacție a comandanților germani, care au crezut că debarcările din Normandia erau doar o stratagemă și că invazia reală va avea loc în altă parte, mai precis în zona Pas-de-Calais. Când și-au dat seama de greșeală, era deja prea târziu.
