LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu:
Pe 9 iunie 1848, pe Câmpia Libertății din Izlaz, a avut loc o adunare populară semnificativă, unde a fost citită „Proclamația de la Islaz”. Aceasta a fost un program constituțional elaborat de un comitet revoluționar din Muntenia și a marcat începutul Revoluției de la 1848 din Țara Românească. Nicolae Bălcescu a ales Islazul ca loc de declanșare a revoluției, din cauza temerii de conflicte armate între revoluționari și trupele domnitorului Gheorghe Bibescu. De asemenea, căpitanul Nicolae Pleșoianu, comandantul companiei de dorobanți responsabile de pază portului și frontierei din zonă, și șeful administrației din acest mic port dunărean erau de partea revoluționarilor.
Proclamația de la Islaz, citită de Ion Heliade Rădulescu, prevedea independența administrativă și legislativă a țării, crearea unei gărzi naționale, egalitatea în drepturi a tuturor cetățenilor, convocarea unei Adunări Constituante pentru a stabili o Constituție, eliberarea și împroprietărirea țăranilor, alegerea unui domn responsabil pe termen de cinci ani, și separația puterilor în stat, printre altele. În același timp, a fost format un guvern provizoriu, compus din Ion Heliade Rădulescu, Christian Tell, Ștefan Golescu, Nicolae Pleșoianu, Gheorghe Magheru și preotul Radu Șapcă, care i-au cerut domnitorului Gheorghe Bibescu să semneze Proclamația de la Islaz.
Știind că a pierdut sprijinul armatei, Bibescu a semnat proclamația pe 13 iunie și a acceptat revendicările, apoi a abdicat și a plecat în Transilvania, lăsând țara sub conducerea Guvernului Provizoriu. Cu toate acestea, a doua zi, armatele otomane, conform unei înțelegeri ruso-turce, au pătruns în Țara Românească, iar cele rusești în Moldova. În aceste condiții, la începutul lunii iulie 1848, Guvernul Provizoriu a fost nevoit să demisioneze, fiind înlocuit de o Locotenență Domnească, care a condus țara până în septembrie 1848. În urma unei noi intervenții a armatei turcești și după bătălia din 13 septembrie 1848 de pe Dealul Spirii dintre trupele turcești și compania de pompieri condusă de căpitanul Pavel Zăgănescu, revoluția de la 1848 din Țara Românească a fost înfrântă.
