Lecția de istorie prezentată de profesorul Viorel Guțu – 11 iunie: Naționalizarea mijloacelor de producție din România
Pe 11 iunie 1948, în Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist din România, a fost adoptată Legea privind naționalizarea principalelor întreprinderi industriale din țară. Între 1945 și 1948, România a trecut prin toate etapele premergătoare marilor reforme comuniste. După abdicarea forțată a regelui, proclamarea Republicii Populare Române și realizarea reformei agrare și monetare, în mijlocul anului 1948 a venit rândul naționalizării principalelor mijloace de producție ale țării.
O comisie ministerială a fost creată pentru a controla materiile prime, producția și distribuția produselor, începând inventarierea întreprinderilor industriale, comerciale și de transport. Legea nr. 119 din 11 iunie 1948 a naționalizat toate bogățiile subsolului, uzinele siderurgice, fabricile prelucrătoare de metale, șantierele navale, întreprinderile din industriile carboniferă, petrolieră și de gaze naturale, precum și întreprinderile din industria alimentară, textilă, chimică și producătoare de bunuri de larg consum. Astfel, peste 9.000 de întreprinderi industriale au fost trecute în patrimoniul statului.
Câteva luni mai târziu, controlul statului s-a extins asupra unităților de sănătate, clinicilor, spitalelor și farmaciilor, unităților social-culturale, precum teatrele și cinematografele, și locuințelor particulare. Tot în iunie 1948 a fost creat Comitetul de Stat al Planificării, organism responsabil cu planificarea centralizată a economiei naționale. Aproape întreaga elită științifică și cultural-artistică a României a fost eliminată din viața publică, membrii acesteia pierzându-și dreptul de a-și exercita profesiile liber, mulți dintre ei fiind persecutați și arestați de regimul comunist.
