LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu – 26 iunie: Ziua Drapelului Național
În fiecare an, pe 26 iunie, românii sărbătoresc Ziua Drapelului Național, un eveniment de mare însemnătate emoțională. Tricolorul românesc, simbol al națiunii, își are originile în secolul al XIX-lea. Primele apariții notabile ale tricolorului au fost în timpul răscoalei conduse de Tudor Vladimirescu, unde cele trei culori au primit următoarele semnificații: „Libertate” (albastrul cerului), „Dreptate” (galbenul ogoarelor) și „Frăție” (roșul sângelui).
Oficial, tricolorul a fost adoptat în 1834, când domnitorul Țării Românești, Alexandru Dimitrie Ghica, a obținut permisiunea Imperiului Otoman de a folosi un steag tricolor pentru vasele românești. Tricolorul a devenit un simbol național proeminent în Revoluția de la 1848, când drapelul revoluționarilor includea și lozinca „Dreptate și Frăție”.
În 1859, odată cu alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor, tricolorul a fost adoptat ca drapel național, având culorile dispuse pe orizontală, cu albastrul în partea de sus. După venirea la domnie a regelui Carol I, benzile drapelului au fost dispuse pe verticală, aliniindu-se astfel standardelor europene.
Actualul drapel național al României este format din trei benzi verticale, începând de la lance cu albastru, urmat de galben și roșu, cu un raport de 2:3 între lățime și lungime. Drapelul este arborat permanent pe clădirile și instituțiile publice și pe navele sub pavilion românesc. În străinătate, drapelul României este arborat la sediile misiunilor diplomatice și oficiilor consulare, precum și la reședințele și pe mijloacele de transport ale șefilor acestor misiuni, conform uzanțelor protocolare.
