Românii au năvălit la sediile tinichelei ca la cozi pentru portocale.
Întru slava Domnului și luminarea minților voastre, frați creștini, săvârșim astăzi o predică despre vremurile tulburi ce se abat asupra noastră și despre ispitele ce ne dau târcoale precum leul ce răcnește căutând pe cine să înghită.
Iar de veți auzi de planul lui George Simion, cel botezat Caritas, și de cozi lungi la semnat contracte pentru case la preț de nimica – 35.000 de euro cu TVA – să nu vă lăsați amăgiți, precum erau amăgiți săracii cu duhul din vremea lui Caragiale.
Aduceți-vă aminte, frați iubiți, de pățania lui Ghiță Pristanda, cel care număra steagurile după cum îi era voia stăpânului, ca nu cumva să cadă în dizgrație. Tot astfel și acum, primii semnatari ai contractului cu Simion își primesc în curând casele promise, buimăciți românii dau busna la sediile tinichelei, cu gândul să nu fie ei cei ce vor rămânea ultimii cu biletul neacoperit, ca la Caritas. Și se arată iar cozi, de data aceasta la băncile austriece, de unde românii își retrag banii și-i investesc în toate planurile lui Simion.
Vai, frați români, nu vă lăsați înșelați! Aduceți-vă aminte de farsele nemuritorului Caragiale, când Conu’ Leonida povestea despre revoluție cu un avânt comic, iar Rică Venturiano, acel june-prim îndrăgostit de domnița Ziței, își făcea loc cu fraze pompoase și lipsite de miez.
Astfel și acum, tinichiștii, cei care îndeamnă toți românii să participe la caritasul lui Simion, nu sunt decât niște Rică Venturiano moderni, care vor plăti cu casele lor, cu obrazul lor, cu buzunarul lor, pentru fiecare leu smuls din speranțele voastre. Poate le șoptește cineva să se oprească de la răspândirea acestui cancer nevindecat numit Caritas, înainte de a fi scuipați pe străzi de cei ce și-au investit speranțele în Simion la îndemnul lor.
Frați români, treziți-vă din amăgire și păziți-vă de cei ce, sub masca fățărniciei și a promisiunilor deșarte, nu fac decât să vă ducă în prăpastia deznădejdii. Să vă fie exemplu personajele lui Caragiale, care, deși pline de haz, ascund în spatele lor adevăruri dureroase despre natura umană și capcanele sale.
Rămâneți tari în credință, vegheați și rugați-vă, căci numai așa vom putea birui ispitele acestei lumi.
Într-o vreme nu demult apusă, pe când televizoarele erau color doar în vise și fiecare masă rotundă era pătrată, trăiam noi, românii, printr-o epocă de aur… de tinichea, bineînțeles. Așa cum pe atunci fiecare zvon era înghițit cu lăcomie, tot așa și acum, când auziți de planul lui George Simion, cel botezat Caritas, să nu vă lăsați amăgiți de prețurile care par de vis – 35.000 de euro cu TVA pentru o casă.
Oameni buni, stați și cumpătați! Vă aduceți aminte de Ghiță Pristanda, cel ce număra steagurile cum îi era voia stăpânului? Iată, primii semnatari ai contractului cu Simion au primit casele promise și au dat semnalul. Românii au năvălit la sediile tinichelei ca la cozi pentru portocale, căci nimeni nu vrea să fie ultimul cu biletul neacoperit, ca la Caritas. Și cozi, nu doar la case, ci și la băncile austriece, de unde românii își retrag banii și-i investesc în toate planurile lui Simion.
Vai, frați români, nu vă lăsați înșelați! Aduceți-vă aminte de personajele lui Caragiale, acele monumente ale ironiei și hazului nostru românesc. Conu’ Leonida, cu avântul său comic despre revoluție, și Rică Venturiano, junele prim îndrăgostit de domnița Ziței, își făceau loc în mințile noastre cu fraze pompoase și lipsite de miez.
Tot astfel și acum, tinichiștii, cei care îndeamnă toți românii să participe la caritasul lui Simion, nu sunt decât niște Rică Venturiano moderni. Aceștia vor plăti cu casele lor, cu obrazul lor, cu buzunarul lor, pentru fiecare leu smuls din speranțele voastre. Cineva trebuie să le șoptească să se oprească de la răspândirea acestui cancer nevindecat numit Caritas, altfel vor fi scuipați pe străzi de cei ce și-au investit speranțele în Simion la îndemnul lor.
Frați români, treziți-vă din amăgire și păziți-vă de cei ce, sub masca fățărniciei și a promisiunilor deșarte, nu fac decât să vă ducă în prăpastia deznădejdii. Să vă fie exemplu personajele lui Caragiale, care, deși pline de haz, ascund în spatele lor adevăruri dureroase despre natura umană și capcanele sale.
Rămâneți tari în credință, vegheați și rugați-vă, căci numai așa vom putea birui ispitele acestei lumi. Amin!
