Lecția de istorie prezentată de profesorul Viorel Guțu – 25 iulie: Condamnarea la moarte a celebrei spioane Mata Hari
La data de 25 iulie 1917, Margaretha Geertruida Zelle, cunoscută sub numele de Mata Hari, a fost condamnată la moarte de către un tribunal militar francez, fiind acuzată de spionaj în favoarea Germaniei. Deși detaliile din trecutul său sunt în mare parte neclare, se știe că s-a născut în Olanda în 1876 și a rămas orfană de mamă încă din copilărie, fiind crescută de o rudă. La vârsta de 18 ani, a renunțat la școală și s-a căsătorit cu un ofițer al armatei olandeze, pe care l-a urmat în Indiile de Vest. Căsnicia sa nu a durat însă mult, soțul părăsind-o și lăsând-o să își găsească singură un mijloc de trai.
În 1905, s-a mutat la Paris și a început să danseze în localurile din oraș. Rapid, a câștigat faimă în marile capitale europene precum Paris, Berlin, Viena și Madrid, devenind o celebritate internațională. A ales pseudonimul „Mata Hari”, inspirat din limba malaieziană, care înseamnă „ivirea zorilor”. Înainte de izbucnirea Primului Război Mondial, era deja cunoscută ca o curtezană faimoasă, având legături cu ofițeri de rang înalt din diverse naționalități. Acest lucru a dus la speculații că ar fi fost spioană atât pentru francezi, cât și pentru germani.
Odată cu începutul Primului Război Mondial, legăturile sale cu personalități germane au intrat în vizorul poliției secrete franceze, fiind supusă unei supravegheri constante. În februarie 1917, Mata Hari a fost arestată la Paris de autoritățile franceze și acuzată de spionaj în favoarea Germaniei, deși nu existau dovezi clare în acest sens. Tribunalul militar a condamnat-o la moarte pe 25 iulie 1917, iar sentința a fost executată câteva luni mai târziu, când Mata Hari a fost împușcată la marginea pădurii Vincennes, lângă Paris.
Legenda Mata Hari a depășit granițele timpului, rămânând în istorie ca prima „femeie fatală” în accepțiunea modernă a termenului și un exemplu inedit pentru viitoarele generații de spioni.
